Oamenii Noi – ambiția comuniștilor

Comuniștii sunt împinși de la spate de o ură infinită pentru reprezentanții “vechii societăți”, fie că sunt aristrocrați, militari, funcționari publici sau lideri religioși, fie că sunt parte din “bughezia modernă”, adică industriași, oameni de afaceri și bancheri, fie că sunt din “mica burghezie”, din “burghezia intelectuală”, liberali, social-democrați și țărani înstăriți (chiaburi). Toți sunt considerați “paraziți” și “dușmani ai societății”, oameni care trebuie eliminați din societate.

În locul acestor “oameni vechi” trebuie să apară “oamenii noi”, androgini, cu trupuri sănătoase și minți antrenate, astfel încât să profite de potențialul infinit al științei, tehnologiei și culturii. Acest ideal al optimizării umanității, tipic al începutului epocii comuniste, este una dintre viziunile extreme ale comuniștilor.

De fapt, din cauza lipsei unui proletariat cu conștiință de clasă, comuniștii și-au îndreptat atenția mai ales către copii și adolescenți, ale căror energie și aspirații sunt mai ușor de exploatat.

De pe ruinele lunii vechi, comuniștii au dorit să creeze o societate nouă, fără corupție, fără superstiții, fără instinct posesiv, fără individualism, curățată radical, omogenizată și disciplinată. Comuniștii au crezut că au descifrat legile politicii, economiei și istoriei, și că ei însuși sunt întruparea acestei omnisciențe, spune un document al Fundației Federale pentru Studiul Dictaturii Comuniste din Germania.

Doar că experimentul social numit “Omul Nou” a fost un eșec, deoarece nu și-a atins obiectivele. Dar, din păcate, a reușit să creeze un nou grup, numit ironic de critici, Homo Sovieticus. Acesta are o serie de caracteristici comune pentru toate societățile comuniste, potrivit unui articol publicat de Muzeul Victimelor Comunismului din Estonia.

• Homo Sovieticus este indiferent la rezultatul muncii sale, conform zicalei “ei se fac că ne plătesc, noi ne facem că muncim.
• Homo Sovieticus nu are inițiativă și evită să-și asume orice fel de răspundere individuală. Este o persoană în sclavie, incapabilă, lipsită de inițiativă, care nu poate gândi critic. Așteaptă și cere ca totul să-i fie oferit de stat, deoarece nu vrea să-și ia destinul în propriile mâini.
• Homo Sovieticus este indiferent față de proprietatea comună și practică mici furturi de la locul de muncă, fie în scop personal, fie pentru profit.
• Homo Sovieticus este șovin, din cauza restricțiilor impuse călătoriilor în străinătate și a cenzurii stricte asupra mijloacelor de informare, menite să-l izoleze de influențe occidentale. Tocmai că era interzisă, cultura occidentală a devenit ceva exotic, de interes și de idolatrizat.
• Homo Sovieticus este obedient și acceptă pasiv orice îi impune guvernul.

Sintagma “om nou” va purta pe veci stigmatul originii sale, mintea lui Karl Marx și a altor gânditori comuniști.