100 de ani de când Armata Română a eliberat Budapesta de comunism

Ultima inscripție de pe Arcul de Triumf din București, din lista celor mai glorioase victoriie ale Armatei Regale Române, este „Budapesta”. Numele a revenit după renovarea prin care a trecut recent monumentul. Numele capitalei ungare fusese șters de forțele de ocupație de după 1948 ca să nu strice armonia tovărășească între comuniștii ungari și români.

Imediat după inscripția „Budapesta” urmează stema Regatului României Întregite, adică stema țării făcută în 1922, ca să fie incluse noile teritorii care s-au unit în 1918. Această poziționare este simbolică, deoarece dacă nu exista eliberarea Budapestei, probabil că țara ar fi avut altă formă. Campania românească din Ungaria a avut fost sub mandat internațional și a avut ca scop eliminarea Republicii Sovietice a lui Bela Kun, extrem de agresivă și factor de instabilitate în Europa Centrală.

Guvernul bolșevic de la Budapesta refuza să recunoască unirea Transilvaniei cu România, iar în aprilie 1919 maghiarii au pornit ofensiva contra trupelor române.

De comun acord cu guvernul, regele Ferdinand a decis respingerea agresorului și înaintarea trupelor române până la hotarul stabilit prin Conveția cu Antanta, din august 1916. La 20 iulie, maghiarii au atacat din nou. De acestă dată s-a hotărât o rispostă decisivă, până la înfrângerea Ungariei.

Aflați în Transivania, regele Ferdinand și regina Maria au asistat în ziua de 30 iulie la trecea Tisei de către trupele române, în dreptul satului Tiszabo. Regina nota: „Toți erau atât de plini de elan, se bucurau că trec Tisa ca să-i alunge pe bolșevici, ei doreau să ajungă la Budapesta”. Ofensiva românească a fost extrem de energică. Pe 2 august, Blea-Kun, liderul bolșevic al Ungariei, a fugit în Austria și apoi în Rusia Sovietică.