Visele Americii Latine – un breviar de vise literare

A citi este un act cultural intim. Citind, omul devine un făuritor de gânduri, idei şi sentimente. Fiecare om are cărţile sale şi fiecare scriitor are cititorii săi. Literatura a fost guvernată de o unică dorinţă, prezentarea vieţii omului. Viaţa omului este atât de complexă, încât mii de tomuri nu o pot cuprinde. Fiecare cultură are literatura sa.

America Latină este un continent străbătut de un fior de libertate. Deşi este un continent tânăr, din punct de vedere politic, literatura sa are dimensiunea clasicităţii. Izvoarele literaturii sud-americane sunt în general trei. Primul mare izvor este istoria agitată a continentului şi lupta pentru eliberare. Al doilea mare izvor este societatea latino-americană şi legătura ei cu timpul istoric. Al treilea mare izvor este legătura intimă şi plină de pasiune cu Regatul Spaniol ( Tierra Madre). Toate aceste izvoare au dat naştere unei literaturi complexe, străbătută de un fior de tristeţe. O tristă revoltă împotriva istoriei şi a moştenirii acesteia. Aparent pesimistă, literatura Americii Latine este scrisă cu veselia eliberării de sub un opresor şi un jug dureros.

Societatea latino-americană este dominată de o mare caracteristică;  lupta pentru recunoaştere. O luptă istorică transformată într-o dimensiune metaistorică. Metaistoria acestui continent este afirmarea sa pe plan cultural. Cultura a învins moştenirea istorică în America Latină. O societatea plină de haos şi ordonată de credinţe populare. Un melanj exotic, din care s-au născut marile romane ale Americii Latine; Şotron, Pedro Paramo, Un veac de singurătate, Războiul sfârşitului lumii, Terra Nostra, Recursul la metodă şi alte romane pline de fior lirico-epic.

De ce a avut succes literatura sud-americană? Ce înseamnă boom-ul literar al Americii Latine? O dimensiune a acestui succes este reprezentat de premiile Nobel acordate scriitorilor din acest continent. Nume precum Gabriela Mistral, Pablo Neruda, Octavio Paz, García Márquez, Vargas Llosa au făcut cunoscut în toată lumea omul latino-american.

Boom-ul latino-american: talent, perspicacitate, textualism

Boom-ul literar latino-american s-a născut la începutul anilor 1960 odată cu apariţia romanului Şotron ( La Rayuela)  scris de Julio Cortázar. După apariția acestui roman, toată literatura sud-american a apărut sub lumina reflectoarelor lumii literare de pe toate continentele. Drumul spre cunoaşterea, pe plan mondial, a trecut prin Paris şi New York. Marii scriitori ai Americii Latine au călătorit mult în diverse capitale europene şi au promovat activ literatura continentului din care veneau. Octavio Paz, Carlos Fuentes şi Pablo Neruda au fost şi diplomaţi de carieră, îndeplinind funcţii de ambasador sau consul. Octavio Paz a fost ambasador al Mexicului în India, între 1962-1968, Carlos Fuentes – ambasador al Mexicului în Franţa, între 1975-1977, iar Pablo Neruda a fost de mai multe ori consul şi ambasador în Argentina, Spania şi Franţa. O altă explicaţie a acestui boom este valoarea intrinsecă  a scriituri latino-americane. O scriitură caldă, liniştitoare, care chiar dacă te întristează te adoarme într- un pat al uitării de sine. Scriitura rusă este una rece, friguroasă ce te îngheaţă. Geografia şi cultura au fost şi sunt puternic interdependente. Natura îl influenţează pe om în exterior dar mai ales în interior. Boom-ul latino-american este un fenomen care rămâne într-o interesantă polemică. Acest boom nu a luat încă sfârşit. Mari scriitori ai acestui val mai sunt în viaţă. Fenomenul acesta cultural are o dimensiune greu de cuantificat în prezent. Putem afirma că acest boom  a îmbogăţit considerabil patrimoniul literat al omenirii.

Trei scriitori aparte fac parte din această fenomenală generaţie Julio Cortázar, Ernesto Sábato şi Jorge Luis Borges. Cortázar este un suprarealist avant la lettre un maestru al scriituri fascinante şi bogate în metafore. Borges şi Sábato sunt doi dintre scriitori enciclopedişti  ai acestui boom. Borges este un scriitor pasionat de cultura anglo-saxonă medievală şi cea nordică iar Sábato de filosofie. Cărţile lor sunt pline de înţelepciune iar eseurile lor de o rară erudiţie. Cei doi autori sunt ultimii reprezentanţi ai scriitorului universal, un om care citeşte mai mult decât scrie. Borges spunea despre el că nu este un mare autor ci un mai mare cititor.

Pentru talentatul Bolaňo, „timpul n-a mai avut răbdare”

Ultimul mare scriitor al boom-ul este Roberto Bolaňo rebelul literaturii chiliene. Romanele sale, pline de un realism dureros şi de o reprezentare grotescă a firii umane, sunt extrem de apreciate de critici dar şi de cititori. Din păcate s-a stins din viaţă într-un moment de apogeu al creaţiei sale. Fascinat de viaţă, Bolaňo, a descris-o ca pe un tablou indiferent de ce culori conţine pânza.

În prezent o nouă generaţie de tineri scriitori se înalţă în America Latină iar timpul le va acorda sau nu  certificatul de valoare.

Literatura Americii Latine  merită citită pentru că extremele ne dau o imagine asupra lumii. Este adevărat o imagine completă a lumii este greu de realizat dar totul în lume este perfectibil. O literatură perfectibilă este o literatură bună. O literatură care produce noi valori este o literatură fecundă..

Visul Americii Latine s-a împletit cu trecutul lumii şi împreună au format un monument cultural de rară valoare, o  literatură a  extremelor guvernată de haos şi ordine. Cartea lui Alexandru Cristian, Visele Americii Latine,  este un compendiu al visului, visul unor creatori care au dat naștere literaturii hispano-americane.