Salată cu anchois sau sinergia solarului cu supermarketul

Există reuniuni neverosimile în viață, cum ar fi întâlnirea dintre un smoc de salată și un borcănel de anchois. Sigur că peștele, super măgulit de căutătorii longevității și a vieții fără de necazurile trombilor de pe artere, nu trăiește ca și koy-ii japonezi în bălțile noastre.

Din solar, am scos prima producție de ridichi, ceapă, pătrunjel, rucola și lobodă. Merge o salată, asezonată cu anchois-ul din frigider.

Am mărunțit legumele și le-am pus într-un Villeroy & boch de toată albețea galantisimului posibil (puțini știu că celebra companie germană a cumpărat fabrica de WC-uri, Mondial Lugoj, în urmă cu vreo douăzeci de ani). Deasupra, am picurat 2-3 stropi de ulei de măsline, am stors o jumătate de lămâie și am vânturat niște piper măcinat. Apoi, am adăugat 200 de grame din peștele minune, care – se zice – asigură longevitatea unor italieni, ajunși la vârste imposibile, chiar nesimțite.

Nicolae Ciucă îl întreabă pe Marcel Ciolacu dacă are altă meserie decât de politruc