Cartea lui Marius Ghilezan “Le réquisitoire de l’imposture” a apărut pe Amazon

 Cartea lui Marius Ghilezan, “Le réquisitoire de l’imposture,” ediția franceză, a apărut pe Amazon și poate fi achiziționată de la adresa: https://www.amazon.fr/dp/B0DTJDF1HY, atât în format digital, cât și în format print. Prețul este de 4,99 Euro – format electronic, 20 Euro – print.

Societatea română este plină de impostori. Avem academicieni fără opere, biserici pline de negustori, şi nu de preoţi cu har, medici care nu mai respectă jurământul lui Hippocrate din Cos. Între mirare sardonică şi tristeţe, am citit această carte. Factorii de mediu influenţează impostura, în special în societăţile aflate în tranziţie, ne dezvăluie autorul, cu un fin simţ sociologic, după cum scrie poetul și romancierul Alexandru Cristian, pe Bookiseala.ro.

“Scriitorii români sunt pătrunși de marea cultură și literatură franceză: ei sunt adesea inspirați, ca Marius Ghilezan, de moraliștii secolului al XVII-lea, precum La Bruyère sau La Rochefoucauld, și de epoca iluminismului, folosind ironia voltairiană,” scrie scriitorul francez Jean-Pierre Bonnel, în postfața cărții.

Ca un magistrat epic, Ghilezan folosește cuvântul „rechizitoriu” în prezentarea cărții despre puterea falsului. Într-adevăr, el dezvoltă, grație poveștilor și personajelor edificatoare din istoria lumii, diversele forme ale acestei arte a minciunii, a simulacrului, a ipocriziei. Mistificarea este pusă în aplicare în special de cei „puternici”, pentru a înșela oamenii. Politicienii, dictatorii, demagogii ne mint și denaturează realitatea.

Cu toate acestea, impostorii nu se cuibăresc doar în sferele înalte ale puterii și „inteligenței”: fiecare dintre noi, în profesia noastră, în viața de zi cu zi, joacă un rol, se îmbracă cu „mască”. Suntem cameleoni! „Persoana” autentică se transformă într-o „persona”, pentru a ascunde, a înșela, a se juca de-a seducătorul – ne gândim la Don Juan – și a-și atinge scopul, care poate fi banii sau prădarea sexuală. Viața socială, în acest „mare teatru al lumii”, descris de barocul spaniol, se afirmă – vai! – drept triumful falsului. Iar „societatea spectacolului”, descrisă în secolul XX de situaționiști, cu imaginile sale digitale, rețelele sale de socializare, internetul său global, publicitatea sa falsă, nu a făcut decât să agraveze fenomenul, mai spune Bonnel, în postfața cărții.

Ediția franceză se poate comanda AICI!