Iohannis blochează România
De la preluarea mandatului, președintele Klaus Iohannis a utilizat instrumentul trimiterii legilor primite spre promulgare la CCR în mod constant, aparent fără a fi cu adevărat interesat dacă există o motivație suficientă și necesară pentru un astfel de demers. Calculul prezidențial a fost evident unul politic, un calcul care anulează total atribuția sa constituțională de mediere și imparțialitate. Președintele a sperat că o contestare constantă la CCR a tuturor legilor lucrate de actuala majoritate parlamentară îi va asigura rolul de locomotivă simbolică a unei opoziții care plânge după Băsescu, vrea să scape de Orban cu riscul (re)importării lui Vasile Blaga și nu găsește resursele de a-l înlocui pe Barna cu Cioloș. Manevra cu substrat electoral a produs însă efecte perverse iar astăzi președintele, prin contestările succesive la CCR, nu face decât să blocheze România, fără a mai asuma și câștigurile de imagine aferente.
Uzura n-a fost luată în calcul
Ceea ce președintele nu a calculat este faptul că instrumentul contestării la CCR îi oferă posibilitatea să provoace agenda publică, pentru a stârni, măcar un timp, o anumită temă de dezbatere din spațiul public. Însă utilizarea aproape săptămânală a contestării legilor la CCR uzează atribuția prezidențială, oferindu-i o patină mai puțin excepțională și mai degrabă una care seamănă a lacul mătuit de pe o ușă prea des folosită. Supra-utilizarea acestui tip de instrument face ca marele public să-și piardă interesul și să nu mai ofere atenția cuvenită unei măsuri întradevăr necesară.
Blocaj maxim pentru câștig minim
În ultimele zile spre exemplu, Iohannis s-a hotărât să trimită la CCR atât modificările legii referitoare la Curtea de Conturi, cât și cele referitoare la organizarea administrativă a României. Demersul a trecut aproape neobservat în siajul temei mult mai puțin relevante a numerelor de înmatriculare preferențiale venite odată cu Diaspora în vacanță la București. Practic, ceea ce ar fi trebuit să fie oportunitatea prezidențială de a comunica o opinie structurată, fie ea și de opoziție, la adresa unor modificări legislative, s-a transformat într-un obiect care populează cu lejeritate sertarul ”și altele.” Drama reală este alta. Departe de a fi doar un semn al eșecului președintelui în a fi imparțial, departe de a fi un semn al lipsei de creativitate politică prezidențială, contestarea constantă la CCR a tuturor legilor emise de Parlament blochează evoluția României, fără a-i mai oferi lui Klaus Iohannis niciun beneficiu. Este un blocaj de dragul negării care nu aduce președintelui niciun serviciu pe termen mediu sau lung și care rănește interesul real al românilor care au nevoie de elemente de legislație modernă.