Unire prin muzică: Hora Reghin deschide o fabrică de viori în Basarabia

Hora Reghin, cel mai mare producător de instrumente muzicale din lemn din Europa, va deschide în câteva zile o fabrică în satul Fețești din raionul Edineț, în nordul Republicii Moldova. Noua întreprindere cu capital românesc va produce viori și violoncele. Cei peste 20 de angajați sunt foști constructori, șoferi au electricieni din localitate, care s-au înscris la cursuri gratuite de recalificare. Aceștia au stat timp de trei luni la fabrica mare din Reghin, ca să învețe meseria de lutier.

„M-au dus la curbătorie şi când am luat lamelele prima dată în mână, îmi părea că e ceva greu. Pe urmă, peste patru zile, m-au dus să fac forme şi făceam câte două-patru pe zi. Până la urmă am ajuns să fac 10,11 forme”, a povestit şeful-adjunct al noii fabrici pentru ziarul Timpul.

22 de lucrători vor lucra la o singură vioară, până când va căpăta forma. Dar de un violoncel, mult mai complex, se va ocupa un singur meșter. În fiecare zi vor ieși pe poarta fabricii 20 de viori și șase violoncele. Instrumentele făcute în fabrica din Basarabia vor merge apoi în România, la Reghin, pentru vopsire și acordare, înainte să fie scoase la vânzare. Treptat, Hora Reghin vrea să dubleze numărul de angajați al secției sale basarabene. Fabrica de viori din Reghin produce anual peste 100 de mii de instrumente muzicale, care ajung să fie folosite de muzicieni din SUA, Japonia, statele UE şi chiar Brazilia.

Primarul din Fetești a anunțat deja că va reinvesti banii obținuți de pe urma fabricii în proiecte locale. De la Fetești la Prut sunt foar 6 kilometri. Dar cel mai apropiat punct de trecere al frontierei, cel de la Rădăuți-Prut, este la 34 de kilometri. Aici se află singurul pod peste Prut refăcut după căderea URSS Suceava, fiind la 150 de kilometri depărtare.

În perioada interbelică, erau 22 poduri peste Prut, dar în prezent mai sunt doar 8. Restul de 14 au fost distruse de ocupanții sovietici. Între două puncte trecere a frontierei între România și Moldova sunt, în medie, 85 de kilometri, față de 31 de kilometri când Regatul României avea granița de est pe Nistru.