Marea Unire s-a realizat datorită viziunii intelectualilor ardeleni şi prin jertfa a jumătate de milion de ostaşi

Unirea cea Mare nu s-ar fi putut realiza fără viziunea programatică a unor intelectuali ardeleni, fără sacrificiul eroicei armate române, care a pierdut peste jumătate de milion de suflete, fără tactul diplomatic al lui Ion I.C. Brătianu, fără charisma Reginei Maria, cea care a sedus “Tigrul” Clemenceau, l-a convins pe Woodrow Wilson şi s-a sprijinit pe vărul său George al Vl-lea Regele Regatului Unit al Marii Britanii.

Scurte date istorice

La 16 octombrie 1918 împăratul Carol I de Habsburg proclamă federalizarea Imperiului Austro-Ungar. În aceeaşi zi deputatul Alexandru Vaida Voevod proclamă în Parlamentul de la Budapesta dreptul românilor la autodeterminare. · · La 27 octombrie Austro-Ungaria oferă preşedintelui american Woodrow Wilson pacea separată.

Soldaţii se retrăgeau în dezordine din armata austro-ungară şi începură revolte în rândurile unităţilor, cereau încetarea războiului şi recunoaşterea autodeterminării popoarelor din Imperiu. Închisoarea popoarelor, cum mai era definită autarhia vienezo-maghiare, nu mai avea gardieni. Nu se mai putea apăra. Bolşevicii stârneau pe străzile oraşelor dezordinea.

Caracterul plebiscitar al Adunării de la Alba-Iulia

Intelectualii ardeleni Vasile Goldiş, Alexandru Vaida-Voevod, Ştefan Cicio-Pop, Aurel Vlad, Iosif Jumanca, Ilie Lazăr au pregătit în amănunt reprezentativitatea adunării de la Alba-Iulia. Puţină lume cunoaşte caracterul plebiscitar al reuniunii. Fiecare dintre cei 1228 de deputaţi a fost ales în cercul său electoral. Nimeni nu a plecat la drum fără mandat de reprezentare.

Rezoluţia, citită de Iuliu Hossu, şi redactată de Vasile Goldiş, reprezintă şi acum un exemplu de înţelegere şi respect faţă de drepturile minorităţilor. Iată textul:

• Deplină libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor se va instrui, administra şi judeca în limba sa proprie prin indivizi din sânul său şi fiecare popor va primi drept de reprezentare în corpurile legiuitoare şi la guvernarea ţării în proporţie cu numărul indivizilor ce-l alcătuiesc.
• Egală îndreptăţire şi deplină libertate autonomă confesională pentru toate confesiunile din Stat.

Ştefan Mârza, fotograful unirii, ajuns din întâmplare

Consiliul Dirigent al Românilor din Transilvania, prezidat de Iuliu Maniu,  un fel de mini-guvern de tranziţie, a pregătit în amănunt  încă din 2 decembrie 1918 unirea cu ţara mamă. Prima şedinţă nu a fost imortalizată de peliculă, pentru că fotofraful Bach, angajat de guvernul de la Bucureşti, nu a mai ajuns, de frica repercursiunilor. Ştefan Mârza, un fotograf amator, a realizat trei fotografii cu mulţimea şi două cu tribuna.

Pentru că Marea Unire trebuia recunoscută de Puterile Centrale, cele care au câştigat primul război mondial, diplomaţii români de la Bucureşti au făcut mari eforturi pentru a convinge liderii marilor puteri de dreptul ardelenilor de a se uni cu Vechiul Regat.

Un rol determinant l-a avut Partidul Naţional din Transilvania, cel care avea să se unească după Unire cu Partidul Ţărănesc, formând PNŢ.

La Conferinţa de Pace de la Paris, nu numai românii şi-au găsit înţelegerea recunoaşterii statalităţii, ci şi ţările baltice, Polonia, Cehia, Serbia.