T. Toader: Ce a făcut Köveși la DNA nu a fost justiție. Scrisoare către presa străină!
„Coerciţia” din campania anticorupţie din România
Nu am nimic personal cu Laura Codruţa Koveşi, unul dintre candidaţii pentru funcţia de procuror-şef al nou-createi Procuraturi Europene (EPPO). Dar din toate dovezile pe care le-am văzut – de la judecători, procurori şi alte surse credibile – ea nu ar trebui numită în această funcţie de importanţă vitală.
Doamna Koveşi nu a fost demisă anul trecut deoarece agenţia anti-corupţie pe care o conducea, DNA, viza politicieni corupţi. A fost demisă deoarece DNA încălca legea. Curtea Constituţională a afirmat asta. Strategia de investigaţie a doamnei Kovesi se baza pe coerciţie.
Jumătate dintre magistrati aveau dosare deschise de DNA
După plecarea doamnei Kovesi de la DNA, am descoperit că în timpul mandatului ei de patru ani, DNA a deschis investigaţii împotriva a 3420 de judecători şi procurori – aproape jumătate dintre magistraţii din ţară. Se obişnuia ca aceste investigaţii să rămână deschise şi să nu ajungă niciodată la tribunal. Erau folosite pentru a pune presiune pe sistemul juridic.
Nou-formata Secţie Specială Pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, care este independentă de DNA, tocmai a transmis într-un raport că a preluat 1422 de dosare de la instituţia precesoare, care era în subordinea DNA. Aproape 70% dintre ele erau iniţiate intern – nu ca urmare a unei plângeri sau acuzaţii externe. Multe dintre aceste dosare au rămas deschise cel puţin doi ani şi, potrivit raportului, erau iniţiate ca răspuns la sentinţe care erau împotriva dorinţelor DNA. Dana Gârbovan, preşedintele Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România, a descris raportul drept „şocant”. Iar când asemenea premisiuni nu reuşeau că aducă la ordin judecătorul sau procurorul vizat, erau emise inculpări astfel încât indivizii care gândeau independent putea fi suspendaţi din funcţie şi scoşi din dosarele care interesau DNA.
Judecătorii care au evaluat aceste dosare de la DNA au găsit stenograme modificate al interceptărilor telefonice, dovezi false, denunţuri false din partea unor martori şi dovezi favorabile care erau ascunse intenţionat de împrincinat.
Aceasta nu este justiţie. Procuratura Europeană trebuie să fie agresiv cu răufăcătorii, dar nu prin sacrificarea respectului pentru drepturile omului şi procedura.
Loading...