Beatificarea unui martir: IOAN SUCIU – episcopul tinerilor. A fost fotbalist la Blaj

Episcopul Ioan Suciu, unul dintre cei 7 prelați ai Bisericii Greco-Catolice care urmează a fi beatificați de Papa Francisc I, nu are mormânt. Osemintele sale nu pot deveni moaşte de sfânt pentru că ele sunt amestecate cu alte mii ale martirilor de la Sighetul Marmaţiei, din groapa comună de lângă ORAŞ. Osuarul de la Sighet va fi după canonizare loc de pelerinaj.

Episcopul Ioan Suciu s-a născut în familia preotului unit Vasile Suciu, în 1907. A fost al patrulea, dintre cei 9 copii, ai familiei părintelui.

A studiat ca orice tânăr din famile de preoţi la Colegiul de la Blaj, cea mai importantă şcoală confesională pentru românii din Ardeal.

Nelucu a fost fotbalist cu mare talent

Numit de familie, Nelucu, în tinerețe Episcopul Suciu a fost unul dintre cei mai buni fotbalişti ai Clubului Sportiv din Blaj.

În anul 1925, a promovat cu succes examenul de bacalaureat și a fost trimis la Roma, la Colegiul Bizantin „Sf. Atanasie”.

Hirotonit preot, la Roma, a fost trimis în țară, în 1931, unde a fost numit profesor de religie şi limba italiană la liceul comercial de băieţi, apoi la Academia de Teologie din Blaj.

După Dictatul de la Viena a fost la Beiuş, unde şi-a continuat activitatea pastorală. L-au prins hortiştii şi au vrut să-l împuşte. Un tânăr ofiţer maghiar a replicat că nu poate fi omorât fără judecată.

A creat revista tinerilor din Ardeal

A continuat să predice pentru tineri. A făcut o revistă “Tinerimea română.”

După cel de-al doilea război mondial, Vaticanul l-a numit episcop. Guvernul lui Petru Groza nu era de acord cu această decizie.

Citeşte şi: „Vizita PAPEI FRANCISC va schimba societatea românească, atât de DEZBINATĂ”

În ziua de 15 martie 1948, Câmpia Libertăţii din Blaj s-a umplut de noii prapuri ai bolşevismului: cu figuri din ideologia Marxistă, cu seceri şi ciocane. Lui nu i s-a dat voie să predice. A plecat în misionariat. De supărare că popa nu se potoleşte, securiştii l-au arestat.

L-au plimbat prin mai multe temniţe. Niciodată nu a fost judecat.

Sensibilitatea unui martir în viaţă

“Gâzele şi lighioanele sunt dulcețuri divine care nu se pot primi decât în temnițe,” avea să mărturisească colegilor de celulă.

Bolnav de ulcer, a murit de foame în temniţa de la Sighetul Marmaţiei, în seara zilei de  27 iunie 1953, după ce a primit dezlegarea sufletului de la Iuliu Hossu, devenit cardinal pe timpul comunismului.