Întoarcerea Prințului rătăcitor, soluția pentru instabilitatea politică

După moartea Regelui Ferdinand Întregitorul, pe tronul României a urcat nepotul acestuia, Mihai, care a devenit Rege la nici 6 ani. Acest fapt s-a petrecut deoarece Principele Carol, întâiul născut al Suveranilor Unirii, a renunțat la toate drepturile sale în 1925 ca să poată trăi alături de femeia pe care o iubea Elena Lupescu. Era, practic, a doua renunțare, după cea din 1918, atunci când s-a căsătorit cu Zizi Lambrino. 

Renunțarea lui Carol și proclamarea fiului lui Mihai drept moștenitor al tronului a devenit literă de lege în ianuarie 1926. 

*Legea privitoare la instituirea Regenţei (4 ianuarie 1926)
Art. unic. — Adunările Naţionale Constituante întrunite conform art. 79 din Constituţie primesc Regenţa instituită de M.S. Regele Ferdinand I, pe temeiul art. 83 din Constituţie pentru a exercita puterile Regale şi tutela A.S.R. Moştenitorul Tronului în cazul când acesta ar fi chemat să domnească în timpul minorităţii sale.

Reprezentaţiunea Naţională primeşte numirea celor 3 persoane care compun această regenţă: A.S. Principele Nicolae, I.P.S.S. Dr. Miron Cristea, Patriarhul României şi d-l George Buzdugan, actualul Prim-Preşedinte al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
(„Monitorul oficial“, nr. 4, din 5 ianuarie 1926)

Evident, majorităţile liberale au votat proiectele de lege în forma prezentată de guvern. Partidele din opoziţie, precum şi o bună parte a opiniei publice, apreciau că actul de la 4 ianuarie 1926 era expresia voinţei lui Ion I.C. Brătianu impusă regelui Ferdinand, a scris istoricul Ioan Scurtu 

Regele Ferdinand moare la 20 iulie 1927. Nepotul său, micul Principe Mihai, depune jurământul, alături de cei trei membri ai Regenței. 

sursa: http://muzeu.agerpres.eu/2018/05/30/regele-mihai-depunerea-juramantului-1927/

Totuși, Regența s-a dovedit ineficientă. Este semnificativă calificarea pe care o oferă chiar unul din membrii Regenţei, patriarhul Miron Cristea într-o discuţie cu istoricul Nicolae Iorga :

„Regenţa nu merge pentru că nu are cap. Prinţul îşi fumează ţigările, Sărăţeanu cercetează cărţile, eu, un preot, nu pot decât să încerc a împăca”.

Ţărăniştii, împreună cu anumiţi militari de grad superior, au început să plănuiască readucerea pe tron a prinţului Carol, însă cu respectarea de către acesta a unor obligaţii: 1) despărțirea de Elena Lupescu 2) refacerea căsniciei cu Principesa Elena și 3) domnie constituțională. Principele Carol, care locuia la Paris, a fost de acord cu propunerile făcute de soliile trimise de liderii PNȚ. 

Pe data de 6 iunie 1930, Principele Carol revine în țară cu avionul. Episodul va rămâne faimos în istorie. Aeronava viitorului Rege se defectează în zbor și este nevoit să aterizeze forțat la Vadu Crișului, o localitate de lângă Aleșd, jud. Bihor. Maria Mudura i-a adus principelui un ulcior cu apă din care să bea. 

sursa: http://www.bihorinimagini.ro

Un avion militar vine de la Cluj și îl duce pe Carol la București. Principele se duce la Palatul Cotroceni unde discută cu Iuliu Maniu, premierul și principalul lui susținător. 

„În noaptea de 6 spre 7 iunie, Iuliu Maniu a venit la Palat și, după o întrevedere între patru ochi cu Carol, a crezul că-l convinsese să între în Regență și să aștepte o vreme înainte de a urca pe tron. I-a cerut din nou să rupă definitiv relația cu doamna Lupescu, căreia i se interzisese intrarea în țară și să-și refacă viața alături de principesa Elena. Obosit și agitat, Carol a dat în acel moment un răspuns evaziv” (Regina-mamă Elena. Mariajul și despărțirea de Carol al II-lea, volum editat de Simona Preda)

Deşi era mai tânăr cu 20 de ani decât Maniu şi nu avea experienţa politică a acestuia, Carol s-a dovedit mult mai dibace şi eficient decât acesta. După ce a plecat Maniu, principele a convocat la Cotroceni mai mulţi lideri politici, inclusiv fruntaşi ai PNŢ (Ion Mihalache, Grigore Iunian, Aurel Leucuţia), care, cu toţii, s-au pronunţat pentru proclamarea lui ca rege al României, a notat istoricul Ioan Scurtu. 

În dimineața zilei de 7 iunie, principele Carol a mers acasă la fiul lui, Regele Mihai și la fosta lui soție, Principesa Elena. Cei doi locuiau în Casa de la Șosea, Palatul Kiseleff, actualmente sediul Eximbank. Regele Mihai avea să-și amintească despre acea întâlnire: 

„Se aflau acolo unchiul meu, prințul regent Nicolae, mătușa mea, principesa Elisabeta și mama mea, adunați cu toții în salon. Mama privea pe fereastră, într-o stare de agitație extremă. Deși stătea cu spatele la mine, știam că plânge. Iar acolo, așezat călare pe un scaun, se afla bărbatul pe care nu-l cunoșteam. Înalt, arătos, cu o mustață scurtă. Era tatăl meu. M-a privit îndelung, apoi s-a ridicat în picioare și m-a luat în brațe, strângându-mă foarte tare.

Mă simțeam prizonierul lui. Aș fi vrut să scap, eram foarte stânjenit, deoarece în timp ce el mă strângea în brațe, eu întorceam capul spre mama, care plângea pe tăcute. Știam ce reprezintă tatăl meu pentru ea și această scenă îmi era teribil de neplăcută. Nu îmi era frică de el, la drept vorbind, însă ceva mă deranja, în fond nu simțeam niciun fel de bucurie. Nu știam că avea să urmeze cea mai rapidă lovitură de stat din istorie. (Regina-mamă Elena. Mariajul și despărțirea de Carol al II-lea, volum editat de Simona Preda)

La 8 iunie, Parlamentul l-a proclamat pe Regele Carol al II-lea al României, cu 486 de voturi pentru și doar 1 împotrivă. Mihai, detronat de propriul tată, devine Principe Moștenitor și primește titlul de Mare Voievod de Alba-Iulia.

Noul Rege s-a adresa Parlamentului: 

Jurământul ce L-am depus astăzi în faţa reprezentanţilor naţiunii depăşeşte zidurile acestui locaş istoric şi pentru sufletul Meu devine un legământ sfânt între Mine-Rege şi poporul Meu. E un legământ luat în faţa a Celui Atotputernic de a fi părintele plin de grijă şi de râvnă al fiilor săi. Pribegia de mai bine de patru ani, departe de poporul în mijlocul căruia M’am născut şi am fost crescut, a fost silită de unii, cari prin vorbele lor au îndurerat sufletul Marelui vostru Rege şi scumpul Meu Părinte şi cari au avut de scop de-a rupe legătura între Mine şi români.

Manifestaţia înălţătoare de astăzi dovedeşte vădit că aceste încercări nu şi-au atins scopul şi că iubirea ce am dus, neclintită în sufletul Meu, faţă de România, este răsplătită cu prisosinţă prin dragostea ce Mi-o arată naţiunea prin reprezentanţii ei.
Păşesc astăzi cu sufletul înălţat în mijiocul poporului Meu şi cu o inimă în care s’a şters cea din
urmă urmă de mâhnire, chiar faţă de aceia cari au încercat prin acţ’unea lor nechibzuită să rcpă legătura indisolubilă între Mine şi tot ce simte româneşte. (Revista Biserica și școala, 15 iunie 1930, documente.bcucluj.ro)

Tot discursul: (sursă Radio România)

În timpul domniei de 10 ani a Regelui Carol al II-lea, data de 8 iunie a fost sărbătorită drept Ziua Restaurației. Totuși, istoria consemnează că promisiunile făcute de Rege lui Maniu au fost încălcate rând pe rând. Elena Lupescu, zisă și Duduia, a fost adusă în țară. Principesa Elena a fost trimisă în exil. Iar în 1938 s-a renunțat chiar și la Constituția din 1923. În schimb, în timpul domniei Regelui Carol al II-lea, România a atins perioada sa de maximă înflorire economică, socială și culturală.