Telegraph: Ca orice război, Covid-19 este un vis pentru socialiști

Socialiştii au adunat voturi mai mereu în urma războaielor, este concluzia lui Charles Moore, editorialist al The Telegraph.

El aduce aminte cititorilor ce s-a întâmplat în urmă cu 75 de ani.

La 8 mai 1945,Winston Churchill anunţa capitularea Germaniei. „Aceasta este victoria voastră”, a spus celebrul prim ministru de atunci mulțumirilor adunate în faţa Whitehall. „Nu – este a ta”, au strigat oamenii, în replică la unison.

Citeşte şi:  PREMIERĂ | Hârtia prin care Churchill a vândut ROMÂNIA ruşilor, expusă public prima dată

În 26 iulie 1945, acelaşi popor l-a debarcat pe Churchill şi pe conservatorii săi, votând pentru socialismul Partidului Muncii al lui Clement Attlee.

Churchill prevedea instaurarea socialismului, dar nu a găsit limbajul potrivit care să-l bată.

Războiul total este bun pentru socialism, mai spune editorialistul.

Cinsecinţele sale par să copleșească orice considerații normale legate de libertate, confidențialitate, proprietate și diversitate. Oferă un model seducător, dar fals pentru pacea care urmează: să lucrăm împreună, să facem tot ceea ce ni s-a spus.

Lăsați eroii să-și înfigă săbiile în pluguri și să adune recolta.

Socialismul în opinia lui Moore este seducător pentru că promite să-i răsplătească pe toți în mod egal pentru sacrificiu.

Churchill şi-a dat seama de asta.

Citeşte şi: A.N.M.D.M. / Directoarea care avizează medicamentele vine la serviciu cu maşina unui producător de medicamente

Churchill a atacat frontal teme pe care oamenii nu voiau să le audă

Citind cartea lui F A Hayek, The Road to Serfdom, a atacat frontal planificarea economică centralizată, creată de război în Marea Britanie. O astfel de planificare – scria în carte – a dus nu numai la sărăcie, ci și la servitute. Acesta a fost motivul pentru care, credea Hayek, atât naziștii (o prescurtare, amintiți-vă, pentru național-socialiști), cât și comuniștii iubeau planificarea centrală. A fost drumul lor către putere și astfel era pavată calea oamenilor spre iobăgie.

În campania electorală din 1945, Churchill a preluat tema lui Hayek. El a spus atunci: „Niciun guvern socialist nu va putea conduce întreaga ţară, dând frâu liber expresiilor violente sau cuvintelor ascuţite, izvorâte din nemulţumirea oamenilor. Folosirea lor ar duce la o formă de Gestapo.” Replicile au fost violente, pe bună dreptate, mulţimea era supărată. Orice comparație implicită între Gestapo și domnul Attlee, foarte decent, care, în calitate de deputat al coaliției conduse de Churchill, a fost responsabil de frontul local, părea o insultă și o absurditate.

Discursurile lui Churchill au contribuit la înfrângerea partidului său.

Cum s-a născut expresia Cortina de fier?

În anul următor, într-un discurs la Fulton, Missouri, a născut faimoasa frază: „O perdea de fier a coborât pe continent [Europa]”.

“Partidele comuniste, controlate de la Moscova, luau puterea în estul Europei și îndepărtau „adevărata democrație”, a spus el. Cortina a aruncat o umbră asupra victoriei comune: „Nu cred că Rusia sovietică dorește un nou război. Ceea ce doresc liderii ei sunt roadele războiului și extinderea nedeterminată a puterii și doctrinelor lor.” Occidentul ar fi trebuit să prevină tendinţele ei hegemonice.

La vremea aceea expresia „Cortina de fier” nu a fost pe placul mulţimilor.

Mulți au văzut încă în Uniunea Sovietică un mare aliat.

Necunoscând crimele în masă ale lui Stalin, ei credeau în versiunile igienizate ale doctrinelor comuniste.

The Times era atunci ca Pravda

Un articol principal din “The Times” l-a mustrat pe Churchill și a lăudat „dezvoltarea planificării economice și sociale” în Uniunea Sovietică.

Expresia „Cortina de fier” a definit cu exactitate războiul rece care venea.

După trei sferturi de secol, trebuie să reţinem două lucruri. Primul este că Churchill avea, în esență, dreptate. Tendința economică și ideologică a socialismului era totalitară. Prin urmare, amenința libertatea, prosperitatea și pacea. Al doilea este că mesajul lui Churchill nu s-a înţeles.

Este de datoria politicienilor antisocialisti să convingă, recomandă Moore.

De ce COVID-19 e un vis pentru socialişti?

Criza Covid-19 este echivalentul medical al războiului total, deci este un vis pentru socialiști.

Pentru a învinge virusul, libertatea este redusă, socializarea este suprimată, sume mari de bani publici sunt cheltuite, iar Guvernul preia aproape tot. Rolul muncitorilor, țăranilor și soldaților eroici, elementul fundamental al propagandei comuniste, este luat acum de lucrătorii NHS.

Ca și în 1945, politica este prezidată de un prim-ministru conservator, deși este un adversar dovedit al socialismului.

La fel ca în acea epocă, Occidentul este amenințat de o masivă putere estică, care până de curând, mulți o considerau prietenoasă.

În timp ce Uniunea Sovietică a exportat ideologia criminală către lumea largă, Partidul Comunist Chinez, prin incompetență și acoperire, a exportat boli mortale. În emisiunea VE Day difuzată aseară, Regina a spus că cei care și-au pus viața „au murit, astfel încât să putem trăi ca oameni liberi într-o lume a națiunilor libere”. În ciuda înfrângerii nazismului, scopul global al socialiştilor nu a fost atins pe deplin atunci și nu este pe deplin atins nici acum.

Deci, ce ar trebui să facă Boris Johnson? și alți lideri nesocialiști din Occident?

Da, măsurile au fost draconice. Da, costurile sunt îngrozitoare. Da, pot exista și alte modalități de a trata virusul, dar toți ar trebui să recunoaștem că problema fundamentală este lipsa cunoștințelor. Având în vedere că încă nu știm cu adevărat cum funcționează virusul, cu siguranță liderii politici nu au avut de ales.

Putem dezbate de pe margine: a fost necesar, de exemplu, să închidem grădiniţele? Covid-19 este un caz de urgență.

În caz de urgență, trebuie să protejezi oamenii, fără să cunoşti toate faptele. (Gândiți-vă la modul în care poliția se desfăşoară într-o zonă în care a fost găsit un mort prin împuşcare).

Cu o suprapopulare urbană şi un mod socialist de tratare a bolilor, modelul suedez mai relaxat ar fi dus la dezastru.

La un asalt al pacienţilor asupra NHS, Guvernul nu ar fi supraviețuit şi ar fi căzut meritat. În situații de urgență majoră, numai guvernul are puterea de a comanda.

Trucul socialismului, atât de bine observat de George Orwell, este acela de a pretinde că situația de urgență este o stare permanentă de a fi, astfel încât guvernul trebuie să conducă totul pentru totdeauna.

Cel mai mare test al lui Boris nu va fi modul în care am intrat în această situație, ci modul în care ne va scoate din ea.

În ceea ce privește problema Chinei, aceasta este, în linii mari, aceasta. Liderii săi vor ieși rușinați de efectele teribile ale secretului și egoismului lor asupra lumii? Sau vor reuși să reprezinte China ca o societate în care prosperitatea avansează printr-un nivel ridicat de control social și politic – inclusiv supravegherea electronică directă a aproape întregii lumi – și elimină astfel nevoia de libertate? Nu trebuie să ne surprindă să găsim, în Occident, câțiva colegi „zburători” pentru această a doua posibilitate.