În procesul Eugen Șerbănescu vs DNA / Mărturia șoc a unui martor: prejudiciul dintr-un dosar a fost stabilit de DNA, nu de către datele contabile
Rar merg prin sălile pașilor pierduți. Și când o fac, nu merg la procesele mele. Trimit avocații împotriva interlopilor, puși să mă dea mereu în judecată.
Statul paralel există. O spun de peste zece ani. Multe victime au murit. Nu mai pot depune mărturie pentru crimele comise de noii comisari ai fricii.
Mi-am luat frumos acreditare la Tribunalul Municipiului București, pentru a urmări proba martorilor din procesul intentat lui Eugen Șerbănescu, fost coleg la “România liberă,” în anii când vindeam peste un milion de exemplare pe zi.
Milioane de euro i se impută, fără nicio probă a abuzului în serviciu
Speța de abuz în serviciu fabricată de DNA împotriva lui Eugen Șerbănescu – scriitor și diplomat, fost director general al Centrului Național al Cinematografiei în perioada 2006–iunie 2013, este una halucinantă. Săptămâna trecută era programată audierea “martorilor.” Doi dintre justițiabilii au fost lăsați, inexplicabil, în afara cercetării penale de procurorul Ștefăniță Stroie de la DNA.
DNA „new school” lucrează ca Secu „old school”. Proba racolării unei victime
Cel mai important martor al acuzării e directoarea generală a CNC. Am ascultat-o și i-am notat până și gândurile nespuse, chiar dacă nu-i vedeam fața. Rar merg prin sălile pașilor pierduți.
DNA a lungit ancheta peste orice limită. Trebuia să găsească un prejudiciu prin care să-l lege pe fostul director al CNC. În fața instanței, s-a prezentat o femeie între două vârste. Părea ușor marcată, dar și brifată. Nu știm de la ce unitate venea, dar parcă recita răspunsurile la întrebările apărătorului lui Eugen Șerbănescu.
Șoc s-a produs, cel puțin în caietul meu de notițe, când a anunțat că prejudiciul nu exista în actele contabile ale instituției, dar l-a înregistrat ulterior, după ce “o altă instituție de control a făcut constatarea.” Cum o altă instituție? Curtea de Conturi n-a găsit nimic să fie în neregulă. Dar mai există alte instituții de control? Da. Sunt 57 de instituții de gen, big time, cum ar spune primul ministru interimar. Deși nu se rostește numele în clar a instituției, am priceput era vorbă de DNA.
Prin aceasta, în procesul Eugen Șerbănescu vs DNA, “martora” Mitran a fabricat o probă falsă în dosar a așa-zisului prejudiciu dorit de DNA. Rar merg prin sălile pașilor pierduți, dar asta întrece orice limită a justiției.
Procurorii șantajează? Victimele colaborează? Ups. Cum n-a murit securismul
Oare directoarea Mitran a fost șantajată? Fiica sa este angajată la Arhiva Națională de Filme, instituție subordonată Consiliului Național al Cinematografiei. Mama, Anca Mitran, aprobă anual bugetul de venituri și cheltuieli, deci și retribuția propriei fiice. Deși a fost adusă la cunoștiința DNA, această problemă personală ă a Ancăi Mitran nu apare în Rechizitoriu, „verificat sub aspectul legalității și temeiniciei”, – după cum stă scris, expressis verbis, pe prima pagină – de procurorul-șef de secție Călin Nistor.
Din martor, doamna Mitran a ajuns – cum s-ar spune acuzat0r.
Am demonstrat în zeci de anchete că DNA lucrează – în calitate de croitor de cariere – cu stofa clientului. Găsește veriga slabă din vreo instituție și pac se aruncă asupra acesteia, pe care o face colaboratoare. Exact ca pe timpul odioasei Securități.Rar merg prin sălile pașilor pierduți, dar asta numai procuratură nu e.
citește și: Rechizitoriul întocmit de DNA împotriva lui Eugen Şerbănescu conţine mistificări. Iată probele!
Am frunzărit ROF-urile succesive, legea de organizare a CNC, o serie de rapoarte ale Curții de Conturi și peste tot se spune – verba manent – adică negru pe alb că directorul economic “conduce nemijlocit activitatea Serviciului Fond Cinematografic,” unde, în “percepția DNA” s-a produs prejudiciul.
Procuratura koveșistă vine deobicei cu duba. Nu numai acasă la inculpați ci și la instituțiile pe care le vizează într-un anumit dosar. Așa au făcut și la sediul CNC. Totuși, ceva ochi au trecut și peste documentele, luate spre analiză, că doar n-au executat doar ordinul “executați-l pe Șerbănescu!” – așa ca Tanmajurii. Nu le-a sărit în fața privirilor semnătura directoarei economice Elena Ilie? Aproape toate sunt iscălite de directoarea economică Elena Ilie. Deci, DNA a văzut că Eugen Șerbănescu se face vinovat, deși actele erau semnate de doamna director economic. Procurorul “a sărit-o” din urmărirea penală, ascunzând-o în calitatea mai protejată de “martor.”
Încă o probă că DNA este noua inchiziție
Încercarea de a se pune vina doar pe directorul general, Eugen Șerbănescu, e de porc. Și restul șorice. Păi de ce mai are o instituție a statului cinci, șase semnături pe un document instituțional?
Ce a măsluit DNA-ul în cazul martorei Mitran e de cartea recordurilor injustiției de pe pământ. Să repetăm. Procurorul caută vinovăția lui Șerbănescu. Nu o găsește în acte. Se enervează pentru că trebuia să-l execute. Așa era ordinul. Și ce face șmecherul cu zgarda și lesa în mână. Se duce tiptil la doamna Mitran și-i șoptește că o leagă dacă nu colaborează. De frica bulăului, doamna în cauză, ca mulți slabi de îngeri din administrație, a capitulat. Are doar o fiică de crescut. A decis să colaboreze și să contribuie la mișcarea de porc: directorul e vinovat. Dar pentru ce? Că până la venirea DNA nu exista nimic? Ce am văzut cu ochii mei într-o sală de judecată a anului 2021, pare a fi din vremea lui Papillon. Nu există vreo probă mai clară de justiție selectivă, șmecherească, în care nu interesează probele și nici sarcinile de serviciu ale fiecăruia, ci doar executarea “țintelor”.
Câmpul tactic e mai minat ca oricând
Și, apropo, urmează să mai scriem despre alte cazuri de prejudicii inventate. Unul dintre avocații Baroului București mi-a vândut un pont. Toți experții “prejudiciilor” din capitală sunt absolvenți ai Masterului Facultății de Drept din București. Și ce să vezi? Doar el era civil. Restul proveneau de la SRI.
Când am spus că tefeliștii sunt ghidonați de sculele sistemului, mi s-a spus că țin cu Dracnea-penalul. Plimbau de mama focului mânuțele justiției. Ce s-a ales din independența magistraților? Ultima criză politică, tot de aici a pornit.
Oare Eduard Hellvig știe despre abuzul speculanților săi de prejudicii? Nu de alta, dar zice că a dat o față mai umană instituției care papă peste jumătate de miliard de euro pe an.