Alungat de comunişti din România natală, întors ca ambasador SUA

Adrian Zuckerman, propunerea lui Donald Trump pentru postul de ambasador la Bucureşti, în locul lui Hans Klemm, a fost audiat ieri în Comisia de Politică Externă a Senatului SUA. În timpul discursului său, avocatul născut la Bucureşti, a vorbit cu plăcere despre ţara lui natală, pe care nu a uitat-o niciodată. De asemenea, a vorbit şi despre greutăţile prin care au trecut părinţii lui, după ocuparea României de către comunişti.

„Fiica mea Natalie este absolventă a Universităţii din Edinburgh şi a fost mereu interesată de moştenirea românească a familiei noastre. Am mers în România împreună când era în liceu. Pentru mine, ea reprezintă viitorul nostru şi mă bucur că este astăzi aici cu mine. 

Călătoria mea începe cu două persoane care sunt aici doar cu spiritul: iubiţii mei părinţi, Emil şi Aura. Dacă nu era curajul, înţelepciunea şi sacrificiul lor, nu aş fi fost astăzi aici. Ambii erau adolescenţi în Bucureşti în timp celui de-al Doilea Război Mondia. Ca mulţi dintre contemporanii lor, familiile lor au fost mutate forţat iar proprietăţile lor au fost confiscate. În ciuda tuturor dificultăţilor şi în faţa anti-semitismului puternic al regimului comunist postbelic, ambii au făcut Facultatea de Medicină. Emil a devenit academician şi cercetător la Universitatea Bucureşti. A fost lăudat la nivel mondial pentru cercetările lui legate de epilepsie. Aura a făcut cercetări în domeniul endocrinologiei. 

La puţin timp după ce m-am născut, părinţii mei, conştienţi de deficienţele grave ale sistemului comunist, au decis ca singurul lor copil trebuie să aibă şansa unei vieţi mai bune. După ce au făcut cerere să plece din România, au fost daţi afară din funcţiile lor universitare. Au început o nouă viaţă la limita sărăciei, trăind de pe o zi pe alta. 

Îmi aduc aminte cât de bucuroşi erau părinţii mei când pacienţii lor le aduceau un peşte sau o găină. Locuiam la etajul patru al unei case, în două camere mici, fiecare încălzită cu o sobă pe lemne. Căldura din sobă nu ţinea niciodată toată noaptea. Când făceam baie, încălzeam apa la aragazul cu butelie. 

Când am primit voie să emigrăm, aveam nouă ani. Am plecat doar cu hainele de pe noi. Nu am avut voie să luăm bunuri de valoare sau bani, nu că am fi avut. La sfatul unor prieteni, părinţii au luat două batoane de salam pe care le puteam vinde sau mânca o dată ce ajungeam la Roma, Italia. „

Adrian Zuckerman a spus ce a însemnat visul american pentru familia lui. 

„Tata a primit un post de profesor asistent de medicină la Yale Medical School. Am ajuns în New Haven, Connecticut, în Mai 1966 şi am început să trăim visul american. Părinţii mei au lucrat ca medici şi eu m-am înscris în clasa a III-a şi am început să învăţ engleză. 

Părinţii mei au fost nespuşi de mândri să încerce să obţină cetăţenia americană. Emil şi Aura au urmat visul american cu vigoarea, zelul şi energia unor tineri visători. Îmi aduc aminte bucuria lor când au cumpărat prima maşină, prima casă şi când am făcut primul grătar în curtea din spate. Cea mai mândră zi a lor a fost şapte ani mai târziu, când au devenit cetăţeni americani. Au preţuit valorile americane – credinţa în muncă grea şi un viitor mai bun, aprecierea pentru libertatea de exprimare, respect pentru viaţă, libertate şi drepturi individuale. Ei s-au asigurat că eu voi ştii mereu să apreciez şi să trăiesc după aceste principii. „