Marile catedrale – simboluri naționale ale unor popoare apropiate de Dumnezeu

Marile lăcașuri de cult creștine din lume, fie că vorbim de cele medievale, fie de cele moderne, au ceva în comun: sunt proiecte grandioase închinate lui Dumnezeu și gloriei cerești de către națiuni recunoscătoare, unite și credincioase. Catedralele sau bisericile sunt opere de artă și minuni inginerești în egală măsură. Sunt reprezentări în piatră, sticlă, metal și cărămidă ale națiunii îngemănate în rugăciune. Firește, aveau și un rol politic. Îți puteai da seama de măreția și puterea unei țări și din dimensiunea catedralelor pe care le construise.

Sfânta Sofia, simbolul măreţiei Bizanţului

Catedrala Sfânta Sofia din Constantinopol a fost preț de un mileniu centrul ortodoxiei mondiale. Era un simbol al măreției Imperiului Bizantin și religiei creștine.Primii Parinti ai Bisericii orientale: Vasile cel Mare din Cezareea (cca. 329-379), Grigorie din Nysa (cca. 335-395), Grigorie din Nazianz (cca. 329-391) si Ioan Crysostomul, au avut ideea construcţiei monumentale. În 381 creştinismul a fost proclamat, prin edict imperial, religie oficială de stat – pentru ca, zece ani mai târziu, toate cultele păgâne din Imperiu să fie intezise. Între 330-360 a început construirea marii biserici Sf. Sofia din Constantinopol – distrusa in timpul marii răscoale populare. Reconstrucția a durat 5 ani, între 532 și 537, adică acum aproape 1500 de ani, în timpul domniei lui Justinian. Imperiul Otoman, atunci când a cucerit Constantinopolul, a transformat catedrala bizantină într-o moschee, semn al înfrângerii depline a imperiului creștin. Doar că arhitectura bizantină a inspirat numeroase alte moschei otomane, ceea ce a perpetuat, într-un fel, geniul arhitecților care au ridicat catedrala într-un gloria lui Dumnezeu.

În spațiul românesc, este binecunoscut faptul că Ștefan cel Mare, Domnitorul Moldovei, a ridicat o biserică după fiecare mare victorie a sa pe câmpul de luptă. Atunci când românii și-au obținut Independența, a apărut și ideea ridicării unei Catedrale reprezentative, s-a constatat că nicio biserică din Bucureşti nu era suficient de încăpătoare pentru a găzdui pe toţi cei care participau la slujbe de Te Deum oficiate cu ocazii deosebite sau la alte momente solemne.

Carol l a propus încă din 1882 Camerei Leguitoare un proiect de lege privitor la construcţia unei Catedrale grandioase

După proclamarea României ca Regat, Regele Carol I a înaintat Camerei Legislative un proiect de lege privitor la construirea unei Catedrale în Capitală. Legea a fost votată în 20 mai 1882 în Senat, fiind considerată ziua de start a proiectului.

Astfel, s-a născut Legea nr. 1750 promulgată de Regele Carol I la 5 iunie 1884 şi publicată în Monitorul Oficial nr. 49 din 6 (18 iunie) 1884, în care se menţiona necesitatea construirii unei catedrale ortodoxe în Bucureşti, a scris Basilica.ro.

Patriarhul Miron Cristea a şi sfinţit locul din actuala Piaţă Unirea

După Marea Unire a tuturor românilor, țelul de generații al poporului nostru, Mitropolitul Primat Miron Cristea, devenit Patriarh în 1925, a mers în audienţă la Regele Ferdinand pentru a-l ruga să sprijine proiectul. După o analiză a propunerilor, Patriarhul Miron a decis asupra locului de la baza Dealului Mitropoliei (actuala Piaţă a Unirii) care a fost sfinţit în 11 mai 1929. Demersurile s-au oprit din cauza crizei economice, a celui de-Al Doilea Război Mondial şi apoi din cauza instaurării regimului comunist în România.

Patriarhul Teoctist a fost cel care a relansat proiectul de ridicare a unei Catedrale Naţionale, în acest sens sfinţind o cruce în 5 februarie 1999 ca piatră de temelie a viitoarei catedrale, în locul din Piaţa Unirii pe care-l sfințise anterior și Patriarhul Miron Cristea.

Prea Fericitul Daniel a sfinţit în 2017 locul din Dealul Arsenalului

Între timp, amplasamentul a fost schimbat, fiind stabilit în 2005 pe Dealul Arsenalului. Slujba de aşezare a pietrei de temelie şi a sfinţirii locului destinat construirii Catedralei Naționale, pe terenul din Calea 13 Septembrie, a avut loc în 29 noiembrie 2007, fiind oficiată de Preafericitul Părinte Daniel, cel de-al şaselea Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române.

Nu doar românii au avut ideea construirii unei mari biserici după o mare victorie sau după îndeplinirea unui mare ideal national.

Catedrala Alexander Nevski din Sofia a fost ridicată după ce Bulgaria și-a recăpătat statalitatea, atunci când și românii și-au obținut independența. Bulgarii au ales numele unui print și sfânt rus, ca simbol al recunoștinței sacrificiului armatei ruse în timpul războiului de la 1877-1878, conflictul cunoscut în România mai bine ca Războiul de Independență.

Sârbii au construit Catedrala Sfântul Sava în timpul domniei Regelui Alexandru 1

Și sârbii au început să se gândească la un lăcaș de cult simbolic după obținerea independenței. Planurile de construire a Catedralei Sf. Sava au început în 1895, dar construcția efectivă va demara la 10 Mai 1935, în timpul domniei Regelui Alexandru I, ginerele Regelui Ferdinand și Reginei Maria ai României. Locul ales a fost dealul din Belgrad pe care otomanii au ars moaștele Sfântului Sava în 1595, ca jignire pentru sârbii care se răsculaseră atunci și care foloseau icoana sfântului drept de steag de luptă. Construcția s-a oprit în 1941, atunci când naziștii au invadat Iugoslavia, și a fost reluată în 1985. Exteriorul a fost terminat abia în 2017, dar lucrările la interior continuă și acum.

Mai aproape de vremurile noastre avem un caz din Polonia catolice. După căderea comunismului, un preot a avut ideea construirii unei biserici uriașe, care să celebreze redobândirea independența țării. “Ocupatorii noștri, adică Rusia, Austria, Prusia și Germania, au vrut să fim niște pitici spirituali. Acum putem să recuperăm timpul pierdut. Acesta este un proiect grandios. Numai proiectele la această scară pot pune oamenii în legătură cu măreția spirituală”-  a declarat părintele Makulski, într-un interviu din 1995 pentru The Independent. Oponenții proiectului au spus că este bombastic și supradimensionat, un simbol brutal al modului în care Biserica Catolică vrea să-și impună autoritatea asupra țării, o demonstrație grotească a bogăției clerului în timp ce mulți polonezi din cauza problemelor economice. Sună cunoscut, nu?

Biserica visată de preotul polonez se află acum în Lichen, un oraș din centrul Poloniei unde Fecioara Maria s-a arătat de mai multe ori. Lucrările de construcție a basílicii de Nuestra Señora de Licheń au avut loc între 1994 și 2004, iar finanțarea a venit din donațiile pelerinilor. Este cea mai mare biserică din Polonia, una dintre cele mai mari din lume și un important loc de pelerinaj.