The Guardian a descoperit ultimii ţărani autentici din EUROPA în Maramureş

Celebra revistă britanică The Guardian şi-a trimis reporterii prin Europa pentru a căuta ultimii ţărani autentici. I-a găsit în nordul Transilvaniei, în Maramureş. În ediţia print publică poze cu căpiţele de fân din satele maramureşene.

Reporterul s-a reîntors pentru că în 2012 căuta ultimul peisaj bucolic. Şi l-a găsit în România.

 “Anglia, de exemplu, și-a pierdut majoritatea pajiștilor de fân din cauza agriculturii intensive, dar în România aces mod de cultivare durabilă la scară mică persistă. A supraviețuit regimului Ceaușescu. A supraviețuit UE. Astăzi, însă, cositul pare un mod de viață dispărut, deoarece tinerii aleg din ce în ce mai mult să migreze în vestul Europei în căutarea unui loc de muncă și a unor bani mai rapide,” scrie Dale Berning Sawa. Ea e de părere că ţăranii pe care i-a întâlnit prin cătunele din jurul Brebului, o comună cu o biserică de lemn de peste 600 de ani, au ferme prea mari pentru a primi subvenţii guvernamentale şi prea mici pentru cele europene.  Am stat trei săptămâni în Maramureș, în munții Carpaților de nord, explorând viața în șase cătune minuscule, fiecare cu cel mult 500 de locuitori, mărturiseşte britanica. Era august, apogeul anotimpului de cosit. Familiile lucrau pe câmpuri din zori până în amurg. Femeile din foto erau dintr-un sat numit Breb. Le-am văzut căpiţele de fân de pe drum. Am rugat traducătorul meu să oprească. Am coborât din maşină şi am plecat spre ei. Mi-au zâmbit, dar nu am vorbit, ci şi-au continuat munca. Era târziu și se pregăteau să plece acasă. Femeile purtau pantaloni la adunatul fânului, deoarece vântul le aruncă fustele în sus. Şi-au adunat coșurile, în care își aduseseră prânzul și s-au întors în sat. I-am urmărit. Lumina era foarte moale, iar umbrele lungi, pare a poveste bucolică dintr-un roman englez.

Deşi tinerii pleacă în Occident, modul de viaţă rural persistă în România

 Chiar dacă numărul celor care aleg să plece în vestul Europei pentru venituri mai mari este în creștere, acest mod de viață încă persistă în România.

Autorul articolului povestește că, în vara lui 2012, a petrecut trei săptămâni la strâns de fân în trei sate din Carpați, Munții Maramureșului, cu nu mai mult de 500 de locuitori, printre care și satul Breb.

Țăranii munceau de dimineața până seara. ”De obicei, acești fermieri muncesc până mor. Fermele lor sunt mult prea mici pentru a beneficia de subvențiile din partea UE și prea mari pentru a beneficia de subvențiile guvernamentale, astfel încât sunt cumva blocați între aceste extreme și nu au altă opțiune decât să își lucreze pământul. Tăiatul și strânsul fânului este o muncă solicitantă din punct de vedere fizic, am încercat eu însămi și am eșuat lamentabil. În schimb, am văzut oameni în vărstă, de 60-70 de ani, muncind pământul. Erau atât de mlădioși. Sunt ultimii țărani, de soiul acesta”, scrie autorul articolului.

„În Transilvania totul moare toamna”

O căpiță de fân bună, care este uscată în hambare, poate asigura hrana pentru animale, vreme de cinci ierni. ”Trăim într-un ciclu armonios, noi hrănim animalele și animalele ne hrănesc pe noi”, povestește o localnică.

Întreaga viață rurală se învârte în jurul lucrării pământului și, în ciuda faptului că tinerii pleacă, vechile obiceiuri sunt conservate – de la tăierea porcului în ajun de Crăciun, ritualurile funerare până la țesut sau îmbrăcarea portului popular în zilele de sărbătoare religioasă.

Reporterul şi-ar fi dorit să participe la o înmormântare autohtonă. Văzuse una la o biserică în timpul primei vizite. Nu pentru că şi-ar dori ca cineva să moară, ci pentru că a auzit de obiceiurile locale. “Aici toată lumea moare toamna. Revin-o toamna!” i-ar fi spus translatorul.