Hiena marelui porc vomită jumătate din furăciune

Hienele celui mai înalt și mai tăcut vier al statului român au rupt democrația în bucăți și și-au făcut Gâtlegău din tricolorul pe care nu-l mai abordează nici la parastase.

În Ferma animalelor, romanul distopic al lui George Orwell, porcul de ținută înaltă purta la început numele de Caesar, ulterior, Napoleon. Dar nu contează numele, ci faptele lui. Avea doi câini, Jessie și Bluebell, bine antrenați să devină fioroși. Cei doi au fundamentat poliția politică. Li s-a dat ordin să sfâșie animalele care nu se supun autocrației vierului mare și prost. Scopul era instituirea autocrației, după principiul “toate animalele sunt egale, dar unele sunt mai egale decât celelalte”.

Snowball (Bulgărele de zăpadă), un câine charismatic, extrem de bine organizat și de popular, este alungat din fermă de către hienele vierului autoales, pe motiv că este corupt și reprezintă interese străine fermei de dobitoace.

La un moment dat, un porc poet scrie un nou imn, pentru ca lumea să uite de „ancient regime”.

Situațiunea e ușor de aplicat, în tehnici de șablonare, peste ce se întâmplă azi în România.

Hienele au furat animalelor dreptul de a-și alege liber conducătorul. Proscrisul este acuzat de corupție și alungat din cetate. Porcul, șef pe propagandă, ajunge cerber și taie editorialele neînchinaților, în felii ca de șorici, printr-o instituție, zisă a Fermovizualului. Mai mult nu s-a putut.

Ca element de noutate, Bluebell-ul românesc, căruia i se spunea în limbaj codat Don Marcel, rămas, până la noi ordine pe unitate, prim ministru peste un coteț de ouătoare sterpe, încearcă să scape de ghilotina conjurațiilor, a celor care – unic în lume – au scos din cursă un om, pentru singura vină de a nu avea statura de bou, ca Lemn Tănasele de la Cotroceni.

Don Marcel începe să scuipe din troaca porcilor. De două zile, vomită câte ceva. Pretinde că el n-a mâncat rahatul cu renumărarea voturilor, ca soluție de anulare a alegerilor și că a pasat tema unui alt coteț al statului, numit Curte Vieroinstituțională.

Candidatul mărgăritarelor din uruială la postul de urmaș al porcului cel mai înalt și mai tăcut, retras la vatră, a recunoscut la o escă tembelizată că a fost contactat de conjurație înainte de comiterea faptei, drept urmare, și el fiind posibil de acuzare. Dintr-un alt unghi, poate fi privit și ca junghiul care provoacă voma ce va să vie pe râtul crinului, gata de explozie.

Bluebell-ul românesc, adică clopoțelul albastru de la Buzău, încearcă să se ușchească din combinație, fără a recunoaște crima de Les Președinte ales. Nu merge așa, zic vocile patriotice. Don Marcel, du-te pe Potomac și dă-i în gât pe toți! Altfel, nu admitem dezertarea ta.

P:S. Totul se întâmplă în Ferma numită România, unde un ministru de Externe se pensează și întreabă permanent dacă mai e praf pe Merzan, iar un altul – tot de regiment – ridică likeri în Crucea nopții pentru vina de a fi georgiști.

La un oftat distanță, lampa în formă de chelie, obișnuită să stea pe la colțurile meselor aristocrației europene, ticluiește cum să-l înlocuiască pe Napoleon cu purtătorul de cuib de barză-n cap, mai precis cu cel care azi centrează și mâine dă cu capul, o chestie de retard futbopolitic, doar că un oarecare gen neutru de la Élysée.