New York Times: Istoria secretă a războiului din Ucraina

America este recunoscută pentru secretul că nu există niciun secret. Adevărul iese, mai repede sau mai târziu, la iveală. The New York Times scrie povestea nerostită a rolului ascuns al Americii în operațiunile militare ucrainene împotriva armatelor invadatoare ale Rusiei. Ce părea de neconceput la începutul războiului, generali americani au coordonat atacuri pe teritoriul Rusiei. Autorii compară participarea intelligence-ului de peste Ocean, împreună cu militarii de carieră, la acțiunile militare din teatrele de operațiuni, cu cele din Vietnam. Marea frică a generalilor trimiși să coordoneze PARTENERIATUL WIESBADEN era ca rușii să nu prindă soldați americani în lupte. Generalii americani sunt responsabili de moartea multor civili în atacurile de pe teritoriul Rusiei. Statul Major al Armatei Ucrainei a fost permanent asistat de generali americani.

Publicația americană recunoaște ce am susținut noi mereu: războiul din Ucraina a fost de tip proxy, între SUA și Rusia.

În primele zile ale invadării Ucrainei de către armata rusească, doi generali ucraineni au ajuns – sub acoperire diplomatică – în garnizoana militară americană din Wiesbaden, Germania, pentru a se instrui într-o misiune secretă, scrie ediția de ieri a The New York Times.

Într-o dimineață de primăvară, la două luni după ce armatele invadatoare ale lui Vladimir Putin au mărșăluit în Ucraina, un convoi de mașini neînmatriculate străbătea o stradă din Kiev, de unde a luat doi bărbați de vârstă mijlocie, îmbrăcați în civil.

Citește și: Protest al românilor în fața Casei Albe

Părăsind orașul, convoiul – condus de comandanți britanici, fără uniforme, dar puternic înarmat – a călătorit 400 de mile spre vest, până la granița poloneză. Au trecut fără probleme, arătând pașapoarte diplomatice. În cele din urmă, au ajuns la aeroportul Rzeszów-Jasionka, unde aștepta un avion de marfă C-130.

Pasagerii erau nimeni alții decât generali ucraineni de vârf. Destinația lor a fost Clay Kaserne, cartierul general al Armatei SUA în Europa și Africa din Wiesbaden, Germania. Au primit misiunea de a proteja unul dintre cele mai bine păzite secrete ale războiului din Ucraina.

Locotenentul general Mihailo Zabrodski își amintește că a fost condus către o pasarelă cu vedere spre sala principală. Înainte de război, fusese o sală de sport, folosită pentru spectacole de trupe ale armatei și derby-uri de scout. Generalul Zabrodskyi își mai amintește cum a privit în jos ofițerii din națiunile coaliției, într-un labirint de cabine improvizate, organizând primele transporturi de baterii de artilerie M777 și obuze de 155 de milimetri în Ucraina.

La un moment dat, a intrat în birou, locotenentul Christopher T. Donahue, comandantul Corpului 18 Aeropurtat, care a propus un parteneriat de informații, strategie, planificare și strategie, care să fie cunoscut de un număr restrâns de militari. Acesta a fost considerat drept arma secretă a Administrației Biden.

Astăzi, Trump a cerut anularea parteneriatului pecetluit la Wiesbaden în acea zi din primăvara lui 2022.

Cu o transparență remarcabilă, Pentagonul a oferit un inventar public al gamei de armament de 66,5 miliarde de dolari furnizate Ucrainei – inclusiv, în ultimul număr, peste o jumătate de miliard de cartușe de muniție și grenade pentru arme de calibru mic, 10.000 de arme anti-blindate Javelin, sisteme anti-aeriene Stinger, 32,270000. 76 de tancuri, 40 de sisteme de rachete de artilerie de mare mobilitate, 20 de elicoptere Mi-17 și trei baterii de apărare aeriană Patriot.

Eroica armată uncraineană era teleghidată de americani

Investigația ziarului american arată că SUA au fost implicate în război mult mai mult decât s-a crezut. Acum înțelegeți unde se ascund tainele eroicei armate ucrainene?   În momentele critice, parteneriatul a fost coloana vertebrală a operațiunilor militare ucrainene care, după rapoartele americane, au ucis sau rănit peste 700.000 de soldați ruși. (Ucraina și-a stabilit numărul victimelor la 435.000.) Cot la cot, în centrul de comandă al misiunii din Wiesbaden, ofițerii americani și ucraineni au planificat contra-ofensivele de la Kiev. Pentagonul a pus la dispoziție informații strategice despre organizarea inamicului.

Publicația mai dezvăluie că atacul ucrainean din vara anului 2022, asupra unui grup de elită al armatei ruse cantonat în Herson, soldat cu uciderea mai multor generali, a fost realizat pe baza informațiilor și rachetelor furnizate de americani.

Atacul copleșitor al armatei Ucrainei asupra flotei ruse aflată în portul Sevastopol din Crimeea, în vara anului 2022, s-a realizat cu sprijinul CIA.

Cu timpul, parteneriatul secret s-a tensionat, din cauza războiului, a rivalităților, resentimentelor, imperativelor și agendelor divergente.

Ucrainenii i-au privit pe americani ca pe niște patroni, ceea ce nu le-a plăcut. Americanii nu înțelegeau de ce nu ascultă de sfaturile lor.

Mai mult, ucrainenii doreau să câștige războiul, iar americanii voiau doar să se asigure că nu-l pierd.

Ucrainenii cereau tot mai multe echipamente sofisticate, iar americanii erau nemulțumiți că nu se găsesc soluții politice pentru conflict.

În vara anului 2023, parteneriatul de la Wiesbaden era să facă implozie, după cearta dintre Zelenski și șeful armatei, care țintea să-i ia locul.

Parteneriatul a funcționat mai mult din frica de Putin, că-și va pune în operă amenințarea cu armele nucleare, mai notează publicația.

În repetate rânduri, administrația Biden a autorizat operațiuni clandestine.

Militarii americani și ofițerii CIA au primit ordinul să se deplaseze pe câmpul de luptă. Au fost autorizați să lovească ținte din Rusia.

Ultimul război din Ucraina face parte dintr-o lungă istorie a războaielor de tip proxy dintre SUA și Rusia: Vietnam – 1960, Afganistan – 1980, Siria – trei decenii mai târziu.

Ofițerii americani NU AVEAU încredere în cei ucraineni. Ucrainenii au atacat nava Moscova, pe care au scufundat-o, fără să le spună americanilor. Și asta a stârnit furia celor din urmă, pentru că nu aveau autorizația de la Casa Albă să atace un asemenea simbol al flotilei ruse.

Povestea merge mai departe.

Americanii au premeditat războiul dintre Ucraina și Rusia

Administrația Biden a aranjat anterior transporturi de urgență de arme antiaeriene și antitanc.

Marele Stat Major era înțesat de ofițeri ai Agenției Centrale de Informații, Agenției Naționale de Securitate, Agenției de Informații pentru Apărare și Agenției Naționale de Informații Geospațiale.

La o conferință internațională din 26 aprilie, la Baza Aeriană Ramstein din Germania, generalul Milley i-a prezentat pe Reznikov și pe un adjunct al lui Zalujni generalilor Cavoli și Donahue. „Aceștia sunt băieții tăi de aici,” le-a spus generalul Milley, adăugând: „Trebuie să lucrați cu ei. Ei vă vor ajuta.”

În centrul parteneriatului, se aflau doi generali – ucraineanul Zabrodski, și americanul Donahue.

Deși era parlamentar, generalul Zabrodski era persoana de legătură cu Centrul operativ de la Wiesbaden.

Ca mulți dintre contemporanii săi din armata ucraineană, generalul Zabrodskyi cunoștea bine inamicul. În anii 1990, urmase Academia militară din Sankt Petersburg și a lucrat timp de cinci ani în armata rusă.

Îi cunoștea și pe americani: din 2005 până în 2006, a studiat la Colegiul de Comandă și Stat Major al Armatei din Fort Leavenworth, Kansas. Opt ani mai târziu, generalul Zabrodski a condus o misiune periculoasă în spatele liniilor de forțe rusești, în estul Ucrainei. Generalul Zabrodski își amintește prima zi la Wiesbaden: „Misiunea mea a fost să aflu: cine este acest general Donahue? Care este autoritatea lui? Cât de mult poate face pentru noi?”

Generalul Donahue era o vedetă din lumea clandestină a forțelor speciale. Alături de C.I.A., a ucis parteneri locali, vânase șefi teroriști în umbra Irakului, Siriei, Libiei și Afganistanului. În calitate de lider al Forței Delta de elită, el a contribuit la construirea unui parteneriat cu luptătorii kurzi, pentru a lupta împotriva Statului Islamic din Siria. Generalul Cavoli l-a comparat odată cu „un erou de acțiune de benzi desenate”.

Codarea atacurilor

Americanii au antrenat soldații ucraineni pe M777. Task Force Dragon îi va ajuta apoi să folosească armele pentru a opri înaintarea Rusiei.

În acea seară, generalul Zabrodski le-a scris superiorilor săi de la Kiev.

Zabrodski a fost cel care a restabilit relația cu americanii. Aproape 20 de ofițeri de informații, strategi operaționali, specialiști în comunicații și controlul incendiilor au început să sosească la Wiesbaden. În fiecare dimineață – și-au amintit ofițerii – ucrainenii și americanii cercetau hărțile și țintele rusești, precum și armamentul lor.

Fiindcă se temeau de inteligența rusă și de puternicul lor sistem de informații, generalul-maior Timothy D. Brown, șeful de informații al Comandamentului European, a stabilit cum să se numească locațiilor forțelor ruse. Acestea ar fi „puncte de interes”. Informațiile privind amenințările aeriene ar fi „urme de interes”.

„Dacă ți se pune vreodată întrebarea „Le-ai transmis ucrainenilor o țintă?”, nu poți să minți în mod legitim când spui „Nu, nu am făcut-o,” a explicat un oficial american.

Toată activitatea Parteneriatului se organiza cu teama de a nu li se oferi dovezi rușilor despre amestecul străin și de organizare de represalii asupra statelor membre NATO.

Casa Albă nu a autorizat uciderea liderilor ruși

Casa Albă a interzis, de asemenea, schimbul de informații despre locațiile liderilor ruși „strategici”, precum șeful forțelor armate, generalul Valeri Gerasimov. „Imaginați-vă că rușii ar ajuta o altă țară să-l asasineze pe președintele nostru,” a explicat un alt oficial american de rang înalt.

În primele luni ale războiului, luptele s-au concentrat în mare parte în estul Ucrainei. Dar serviciile de informații americane urmăreau și mișcările rusești în sud, în special organizarea unei mari armate pentru apărarea orașului Herson. Curând, mai multe echipaje M777 au fost redistribuite, iar Task Force Dragon a început să livreze echipamente și informații pentru ca ucrainenii să lovească țintele rusești.

Cunoscută încă din războiul din Irak, Task Force Dragon a avut misiuni de recunoaștere. A furnizat puncte de interes mai repede, iar ucrainenii au tras în ele mai repede.

Fiindcă sistemele britanice M777 nu puteau lansa obuze de 155 de milimetri mai mult de 15 mile, generalii Cavoli și Donahue au propus oferirea de rachete de artilerie de înaltă mobilitate, cunoscute sub numele de HIMARS, care foloseau rachete ghidate de satelit pentru a executa lovituri la o distanță de până la 50 de mile.

Pentagonul urmărea lichidarea stocurilor de Himars

Oficialii de la Pentagon erau interesați să epuizeze stocurile limitate de HIMARS. Fostul șef al Statului Major al Armatei americane, Mark Milley, avea să repete mereu că ucrainenii nu vor câștiga războiul. Generalul Cavoli credea că din contră, ucrainenii au o șansă cu acestea.

Interesant este că americanii fixau țintele și dădeau ordinele de atac. Wiesbaden supraveghea fiecare lansator HIMARS. Generalul Donahue și consilierii săi scriau listele cu ținte rusești. Ei și autorizau atacurile. Operatorii HIMARS aveau nevoie de un card electronic special, pe care americanii îl puteau dezactiva oricând.

Himars a descurajat armata rusă.

Împreună, partenerii șlefuiau o mașină ucigașă.

„Când vei învinge Rusia, te vom face albastru definitiv”

La prima lor întâlnire, generalul Donahue i-a arătat generalului Zabrodski o hartă cu coduri de culori a regiunii, cu forțele americane și NATO în albastru, forțele rusești în roșu și forțele ucrainene în verde. „De ce suntem verzi?” a întrebat generalul Zabrodski. „Ar trebui să fim albaștri.”

„Când veți învinge Rusia,” le-a replicat generalul Donahue ucrainenilor, „vă vom face albaștri definitiv.”

Au trecut trei luni de la invazie, iar hărțile spuneau aceeași poveste a războiului.

În sud, ucrainenii blocaseră înaintarea Rusiei în centrul de construcții navale din Marea Neagră din Mihailov. Dar rușii controlau Hersonul, iar un corp de armată, de aproximativ 25.000 de soldați, a ocupat teritoriul de pe malul de vest al râului Nipru.

La scurt timp după asaltul asupra Kievului, strategia rușilor s-a schimbat, de la atac, la strangulare lentă. Ucrainenii trebuiau să treacă la ofensivă.

După capturarea Crimeii în 2014, administrația Obama a organizat tabere de antrenament pentru soldații ucrainieni, în vestul țării. Generalul Aguto supraveghease programul. În Wiesbaden, prioritatea numărul 1 a fost pregătirea de noi brigăzi. „Trebuie să-i pregătești pentru luptă,” i-a spus Austin, secretarul Apărării, generalului.

În octombrie 2023, CIA a început pe ascuns să sprijine loviturile cu drone în portul Sevastopol

În aceeași lună, serviciile de informații americane l-au auzit pe comandantul rus din Ucraina, generalul Serghei Surovikin, vorbind despre necesitatea de a folosi armele nucleare tactice pentru a stăvili avansul armatei ucrainiene. Americanii din Parteneriatul Wiesbaden au încetinit programul de ajutorare, astfel încât ucrainenii să nu avanseze prea rapid.

Generalul Aguto le dăduse ucrainenilor o mai mare autonomie. A elaborat un plan detaliat de artilerie, Operațiunea Rolling Thunder, care prevedea ce ar trebui să tragă ucrainenii, cu ce și în ce ordine, potrivit oficialilor americani și ucraineni. Dar generalul Tarnavski s-a opus, a insistat să folosească drone pentru a verifica punctele de interes și Rolling Thunder s-a oprit.

Disperată să salveze contraofensiva, Casa Albă autorizase transportul secret al unui număr mic de focoase cu o rază de acțiune de aproximativ 100 de mile, iar generalul Aguto și generalul Zabrodski au conceput o operațiune împotriva elicopterelor de atac rusești care amenințau forțele generalului Tarnavski. Cel puțin 10 elicoptere au fost distruse, iar rușii și-au retras toate aeronavele înapoi în Crimeea sau pe continent. Totuși, ucrainenii nu au putut avansa.

Ucrainenii au cerut permisiunea de a folosi armele furnizate de SUA peste graniță. În plus, generalii Cavoli și Aguto au propus ca Wiesbaden să ajute la ghidarea acestor lovituri, așa cum a făcut în Ucraina și în Crimeea, oferind puncte de interes și coordonate precise.

Asta se întâmpla exact când administrația Biden a schimbat regulile jocului. Generalii Cavoli și Aguto au fost însărcinați să creeze o „cutie operațională” – o zonă pe pământ rusesc, în care ucrainenii ar putea trage cu arme furnizate de SUA, iar Wiesbaden ar putea să le susțină atacurile.

Generalii au fost instruiți să elaboreze două opțiuni – una care se extinde cu aproximativ 50 de mile în Rusia, raza standard HIMARS și una aproape de două ori mai adâncă. În cele din urmă, împotriva recomandării generalilor, președintele SUA Joe Biden, împreună cu principalii săi consilieri, a ales cea mai limitată opțiune – dar pentru a proteja orașul Sumi, precum și Harkov.

Cutia a intrat în funcțiune la sfârșitul lunii mai 2024. Rușii au fost prinși pe nepregătite. Rușii au suferit unele dintre cele mai grele pierderi ale războiului.

Ceea ce părea de neconceput la începutul războiului, Statele Unite au fost implicate în uciderea soldaților ruși pe teritoriul suveran al Rusiei, este concluzia reportajului din The New York Times.