Duminica Floriilor a venit cu un dar de necuprins în mâinile dornice de mângâiere, chiar în Catedrala Mitropolitană: IPS Ioan, Mitropolitul Banatului, rostește: ”Dragi bănățeni, v-am rugat de multe ori să mă ajutați. Să contribuiți cu atât cât veți putea să ajutăm oameni săraci, să le reparăm o casă, să le ridicăm alta, să ajutăm copiii, să cumpărăm evanghelii pentru românii din Basarabia, să-i ajutăm pe sinistrații din Moldova… Ați răspuns mereu cu multă bunăvoință, ați fost alături de biserică, de mine… Vă mulțumesc. Acum este vremea să vă mulțumesc și să vă răsplătesc. Vă fac un dar. Corul Madrigal va cânta pentru voi, pentru noi, pentru Catedrala Mitropolitană. Corul este aici, cu noi.”
Și Corul Madrigal a interpretat mai mule piese religioase, care, din păcate, aici, în acest format media nu pot fi redate, dar ele sunt înregistrate pentru Trinitas, iar sunetele și vocile excepționale ale membrilor corului se regăsesc acolo. Concertul s-a încheiat cu Tatăl Nostru, pe care sutele de oameni din catedrală l-au ascultat așa cum îngerii ascultă vocea Tatălui… Apoi, corul catedralei, ca răspuns la darul mitropolitului, a făcut la fel. A interpretat rugăciunea pe muzica lui Ciprian Porumbescu.
Nu știu câtă vreme a trecut de când solemnitatea și eleganța timișorenilor a mai avut o astfel de imagine. Poate, atunci când Regele Mihai I al României era în catedrala pe care o ctitorise în 1946, venind după zeci de ani în țară, poate atunci mai vibrau la fel bolta, pereții înalți ai construcției minunate, poate atunci lumea mai stătea nemișcată, așa cuminte, să nu strice ”corola de minuni a lumii”.
Am fost la Vatican, de Paști, în 2017. Umblam pe vârfuri, ascultam îngerii, mă temeam să respir…
Am fost la Timișoara, de Florii, mi-am ținut respirația să-l ascult pe Dumnezeu.
