Estul Europei a luat o mare ȚEAPĂ la împărțeala de la Bruxelles
La marea împărțeală europeană, începută în mai și finalizată astăzi, țările din Est au luat praful de pe tobă. Niciuna dintre funcțiile majore din birocrația UE nu au revenit unui cetățean al unui stat estic. Nici măcar funcția de președinte al Consiliului European, deținută până acum de un polonez.
Noua garnitură de lideri ai UE este următoarea:
-
Ursula von der Leyen – ministrul german al Apărării, Comisia Europeană, cea mai importantă funcție (PPE)
-
Charles Michel – premierul Belgiei, Consiliul Europei (ALDE)
-
Josep Borrell – ministrul de Externe al Spaniei, Înaltul Reprezentant (șeful diplomației europene) (PSE)
-
Christine Lagarde – șefa FMI (Franța), Banca Centrală Europeană (PPE)
-
David Sassoli – europarlamentar italian, președintele Parlamentului European (PSE)
Deci, funcțiile au revenit Germaniei, Italiei, Spaniei, Franței și Belgiei. Extinderile către Este de după 2004 de parcă nici un au existat. Uniunea Europeană s-a întors, cel puțin ca nivel de percepție, cândva la sfârșitul anilor 1980.
De asemenea, principiul Spitzenkandidaten, care trebuia să aducă un plus de democrație în instituțiile europene opace și ascunse, a fost aruncat la coș. Au revenit la putere înțelegerile secrete în spatele ușilor închise. Europenii au votat pe 26 mai în ideea că viitorul președinte al Comisiei va fi Manfred Weber, Frans Timmermans sau Margrete Vestager (cei cu cele mai mari șanse).
În plus, selecția noilor lideri ai instituțiilor pare a fi făcută după principiul PCR – pile, cunoștințe și relații. Ursula von der Leyen este o foarte apropiată colaboratoare a Angelei Merkel, dar un ministru incompetent și corupt. Christine Lagarde este protejata lui Emmanuel Macron, dar este oficial penală, a fost un dezastru ca ministru de Finanțe în Franța și extrem de criticată în fruntea FMI.
Mai apare o întrebare. Statele din Est au fost de acord cu mutarea tuturor funcțiilor în Vest. Ce au primit la schimb? Categoric au primit ceva.