Tito rămâne președintele preferat al sârbilor

Josip Broz Tito, dictatorul comunist al Iugoslaviei, ar fi pe primul loc în preferințele sârbilor, dacă astăzi ar avea loc alegeri prezidențiale. Sondajul a fost făcut de la publicația sârbească Nedeljnik.

Potrivit studiului, Tito ar fi votat de aproape un sfert dintre sârbi, mai precis de 24,6%. Dictatorul îl întrece astfel pe actualul președinte al Serbiei, Aleksandar Vucici, care ar obține23,5% din voturi.

Pe locul 3, departe de primii doi, s-a clasat Zoran Djindjici, fostul premier sârb, oponent al lui Slobodan Miloșevici și lider al mișcării pro-democrație, asasinat în 2003 la Belgrad. Acesta ar fi votat de puțin peste 10% dintre sârbi pentru un ipotetic mandat de președinte.

Pe listă mai sunt Slobodan Miloșevici, cu 7,4%, Nikola Pasic, unul dintre cei mai influenți politicieni și diplomați ai țării, care timp de 40 de ani a stat în fruntea politicii Serbiei și apoi Regatului unit al Iugoslaviei, care ar obține 4,4%, Boris Tadici, președinte între 2004 și 2012, cu 2,1% și fostul premier Vojislav Kostunica, cu 0,7%

18,7% dintre respondenți nu ar vota cu niciunul dintre cei de pe listă, iar 7,9% au spus că nu știu pe cine ar alege.

Sondajul poate fi interpretat și altfel. Cei mai importanți politicieni care au condus Iugoslavia apoi Serbia între decesul lui Tito și ascensiunea lui Aleksandar Vučić ar fi aleși de nici 15% dintre sârbi. În schimb, aproape jumătate dintre alegătorii din țara vecină nu ar prefera un lider democratic. Actualul președinte a fost acuzat adesea de tendințe autoritare de către oponenții săi, iar Tito a fost un dictator comunist.

Moștenirea lui Tito este ambiguă în fosta Iugoslavie. Indiscutabil, a fost un lider totalitar, asemeni vecinilor săi din Ungaria, România și chiar Albania. Dar spre deosebire de liderii de la București, Tirana, Budapesta și chiar Moscova, a permis un anume grad de libertate cetățenilor, care aveau voie să plece peste hotare și chiar să dețină firme mici. Modelul iugoslav de comunist, distinct celui sovietic, a dus la un grad de prosperitate cu mult peste celelalte țări comuniste. Nu puțini au fost românii care și-au riscat viața ca să treacă Dunărea și să ajungă la sârbi. Totuși, modelul federal comunist la Iugoslaviei lui Tito nu a supraviețuit prea mult după moartea lui. Conducerea colectivă a fost subminată de celelalte republici, în special Croația și Serbia, care au virat către naționalism după decesul lui Josip Broz.