Lovitură de teatru. Jurnaliștii români fac plângere penală împotriva oficialilor UE

Dacă statul de drept și anticorupția au ajuns stâlpii lui Rudolph, acele ruguri medievale, din piețele publice europene de azi, iar o șefă a DNA s-a plâns la CEDO pentru că i s-a luat scaunul patriarhal, întins deasupra capetelor de juzi, de ce n-ar putea și Lumea Justiției să-i cheme pe mai marii europeni la DIICOT?

Iată că ”minunea” s-a întâmplat azi. Temeiul chemării în fața curții – în care devii penal după voia unui simbriaș al parchetelor – poate fi interpretată ca o acțiune de frondă, în cazul în care nu cunoști legislația în materie.

Menținerea MCV ca un satâr pe capul României, în condițiile în care statul român a îndeplinit toate condițiile, e un act de samavolnicie. Și e dreptul oricui să facă o plângere penală. Dacă șciatica se vindecă prin fizioterapie, abuzul de putere – încă în vigoare în România – prin pușcărie.

Poate că Lumea Justiției nu vrea să-l facă pe bietul Juncker penal, ci doar să-i atragă atenția că sub mandatul său și prin tăcerea sa încovoiată stă un munte de protocoale și de servituți securiste, despre care știe, dar nu vrea să vorbească.

Ok. Și el a fost penal. Știe cum e să fii suferind din prea multă vervă anticoruptă.

Eu cred că e timpul ca vrun oficial al UE să vină la Parchetul român și să ne lumineze: cine a scris bazaconiile din Raportul de Monitorizare al României. Să ne cunoaștem și noi cozile de topor?

Poți să greșești o dată. Poți fi nedept de două ori. Poți pune pe cineva în genunchi de trei ori. Dar nu poți să pedepsești o țară pentru că cineva din siajul tău e un acoperit al sistemului ticăloșit.