PARENTING: Nu decizi tu ca PĂRINTE cariera copilului tău !

Adulții cu cel puțin un copil sub vârsta de șase petrec mai puțin de trei ore pe zi pentru a se juca cu ei, afirmă Jenni Stahlmann şi Jody Hagaman, mame a nouă copii, de la preşcolari, până la avocaţi şi unul cu autism, în ediţia de ieri a Herald Tribune.

Una dintre ele a amintit povestea unui prieten care a crescut într-o evreiască. Avea trei opțiuni: doctor, avocat sau contabil. Era greu de mulţumit. Nu era bun la numărători. Așa că a devenit avocat. „El glumea într-un fel, dar realitatea este că mulți părinți cred că ar trebui să aibă un cuvânt în alegerea carierei copilului lor.”

Nu suntem de acord, afirmă Jenni şi Jody, cunoscute publicului american pentru emisiunea lor de succes: POP Parenting.

Fiecare copil are propria CHEMARE

Cele două specialiste în parenting cred că fiecare copil are un sens în viaţă. Fiecare copil are un scop. Și fiecare copil are o chemare.

Un articol din Forbes explică faptul că un loc de muncă este un mijloc de a câştiga un salariu; o carieră este o oportunitate de avansare personală și profesională, dar o chemare este o șansă de a aduce o contribuție la universul din jurul său. Cariera este mai mare decât individul. Este o cale pentru fiecare pentru un  de a avea puterea de a influenţa viaţa unei comunități, a unei generații și a viitorului.

Numai individul își poate descoperi propria chemare

Sigur, părinții pot (și ar trebui) să-și expună copiii la o gamă largă de experiențe și oportunități.

Mama şi tata pot vorbi deschis despre gândurile și opiniile lor. Indiferent de ce cale alege copilul. El sau ea va avea întotdeauna sprijinul și încurajarea deplină a părinților.

Părinții gândesc bine. Ei doresc ca fii sau ficele lor să fie în siguranţă financiară și poate chiar admirați pentru munca lor. Unii doresc ca şi copiii lor să-și trăiască propriile vise, dar să evite greşelile lor, făcute în tinereţe. Dar, la sfârșitul zilei, fiecare dintre copiii noștri trebuie să aibă libertatea de a deveni persoana pentru care au o chemare, nu persoana pe care o dorim să fie. E bine să ne obişnuim cu gândul acesta. Să-i respectăm şi să-i onorăm pentru ceea ce sunt, conchid editorialistele de la Herald Tribune.