Pe cine deranjeaza modelul bunatatii crestine?

Secularizarea culturala programata

Asistam de ceva vreme la un efort sustinut de devalorizare si discreditare a marilor parinti si educatori crestini precum si a practicilor devotionale ortodoxe. Cineva vrea sa il scoata pe Dumnezeu din capul si inima oamenilor atacand marile modele crestine, care au aratat ca este acolo, prin pilda credintei staruitoare.

Pelerinajele la moaste, la manastirile ctitorite de patriarhi ce au fost modele de sfintenie si iubire de oameni, deranjeaza. Deranjeaza sa pomenesti de sfintii inchisorilor comuniste, de biografia marilor duhovnici si faptele lor miraculoase, de milioanele de mireni ce ii iau drept modele de cultivare a virtutilor, modele de persistenta in credinta, modele de iertare si iubire.

Pe cine deranjeaza modelul bunatatii crestine atat de mult incat batjocoresc, pangaresc reperele de sfintenie si smerenie?

Filmul despre Arsenie Boca al lui Alexandru Solomon, filmul “21 de rubini”, documentare independente care reclama coruptia unor clerici, carti biografice in care sunt descrise metehne monahale si practici bisericesti ce exploateaza cinic credulitatea mirenilor, toate par in ultima vreme un asalt concertat asupra Bisericii si mai ales asupra credintei. Sunt scoase in fata alterarile institutiilor teologice. Care exista, este foarte adevarat. Pentru ca nici un construct social nu este perfect pentru ca nici oamenii ei nu sunt perfecti. De aceea aceste institutii nu isi fac ele insele o purificare ce le-ar oferi tarie morala si credibilitate (aceasta este alta discutie).

Daca privim intr-un context mai larg vedem ca avem de-a face cu o indelung premeditata, ampla si minutioasa strategie de dinamitare a valorilor societatii.

Familia

Sunt identificate abuzuri, comportamente inadecvate si neglijente si folosite ca argument pentru a pune in discutie insasi utilitatea existentei familiei traditionale si conceptul de familie. In loc sa fie corectate practicile nesanatoase si educati tutorii, parintii sunt scosi din joc, decazuti din drepturi. Exact invers decat este constructiv si emancipator.

Scoala

Sunt scoase in fata abuzuri, neglijente ale profesorilor, dezinterese si deviante ale elevilor pentru a fi demonizat mediul scolar si scoala insasi. In loc sa fie pregatiti profesorii, stimulata vocatia pedagogica si indreptata scoala. Nu, scoala este demonizata si invatamantul online este preferabil din comoditate si pentru a evita bullingul.

Medicina

Experienta anilor pandemici (care speram ca au trecut) ne-a aratat ca exista doua categorii de specialisti in medicina ale caror recomandari se bateau cap in cap. Au castigat, evident, cei agreati de guverne. Ceilalti au preferat sa vindece asa cum au considerat ca e mai bine chiar daca si-au pus cerberii justitiei pe urmele lor. Medici de top au fost discreditati in ultimii ani, metehnele sistemului au fost demonizate, si politia medicala a fost activate de prim rang in pandemie. In loc sa existe dezbatere medicala pe temele fierbinti si colaborare pentru gasirea solutiilor, s-a preferat urmarea unor ordine venite de la institutii si nu de la cercetatorii implicati onest in salvare. Astfel, nu mai regreta nimeni ca se desfiinteaza spitale si policlinici pentru ca nu-i asa, sunt corupte si neprofesioniste.

Armata

Nu mai exista pentru ca ne-o asigura NATO. Si odata cu rarefierea ei curajul si demnitatea unei natiuni sunt infrante.

Toate laolalta

Avem de-a face cu un unic tipar: justificarea desfiintarii unor institutii, valori si concepte sociale ce ofera structura psihologica unui popor prin exploatarea derapajelor lor in loc de corectarea lor.

Asta arata ca mecanismele de pana acum (sociale, teologice, economice, juridice, medicale, pedagogice, militare, industriale etc) care ofereau putere, identitate, coerenta si autoguvernare unui popor, au devenit indezirabile liderilor noii lumi. Lideri care isi doresc dizolvarea coloanei vertebrale a umanitatii, inclusiv a constiintei ei (o arata atitudinea lor cinica tocmai cand umanitatea a avut nevoie in ultimii ani de coeziune si pace reala).

Iarasi Biserica

Biserica trece asadar prin acelasi proces de defaimare exploatate fiindu-i slabiciunile, ispititi fiindu-i dezertorii la ingroparea rolului ei de a tine vie credinta. Biserica nu sustine ca Dumnezeu este doar in Biserica. Nici merinii nu spun ca il gasesc doar acolo. Dimpotriva. Dar Biserica este locul unde ai sansa sa ti-L amintesti pe Dumnezeu daca ai uitat sa il vezi pretutindeni. Pentru ca acolo este slujit, numit, iubit tot timpul. Este locul unde practica rugaciunii si regasirii de sine a batatorit o carare spre divin.

Iar un om constient de puterea sa divina, alaturi de alti oameni constienti si ei de puterea lor divina, uniti in rugaciune, creeaza un egregor de iubire, de constiinta, de unitate si verticalitate care aduce intelepciune, intuitie si discrenamant. Care naste puterea de a identifica ipocrizia, relele indemnuri si caile false catre care oamenii sunt manati de elite.

Oamenii stiu ca Biserica nu e perfecta. Asa cum nu sunt nici scoala, nici spitalul, nici judecatoria, nici politia, nici armata. De aceea oamenii ajuta Biserica sa-si tina calea dreapta. Adunandu-se sub cupola ei, reamintesc slujitorilor ei (mult incercati si ispititi in aceste vremuri) sa se adune in lumina alaturi de ei, sa isi fie unii altora reazem.