Apel către Ursula von der Leyen și Vladimir Putin pentru recunoașterea genocidului antiromânesc făcut de Moscova în Rep. Moldova, în 1946-1947

Prof. Univ. Dr. Sorin Ilieșiu, fost senator, a trimis azi un apel către principalii lideri ai Uniunii Europene și ai Rusiei, inclusiv Ursulei von der Leyen și dictatorului Vladimir Putin, pentru  recunoașterea genocidului prin înfometare făcut de Uniunea Sovietică în anii 1946-47 împotriva românilor din Moldova Sovietică. Apelul a fost lansat azi, 23 august, la 85 de ani de la semnarea la Moscova a Pactului dintre cei mai mari criminali din istorie, Stalin și Hitler. Acest genocid reprezintă una dintre cele mai cutremurătoare consecințe ale Pactului în urma căruia Basarabia a căzut pradă genocidului stalinist.

Cităm din raportul (anexat apelului) redactat de prof. Ilieșiu:

„Românii din Moldova sovietică (republică înființată de Stalin în 1940 pe teritoriul românesc  anexat ilegal de URSS ca urmare a Pactului Stalin-Hitler) au fost victimele celui mai cumplit genocid din Europa postbelică. Acesta a început în 1940, odată cu ocupația sovietică.

Ipostazele cele mai inumane ale genocidului antiromânesc au fost deportările „pe vecie” a sute de mii de români în Siberia și în alte regiuni îndepărtate, la muncă forțată în condiții de exterminare, precum și genocidul prin înfometare din 1946-1947 — unicul din Europa postbelică —, cu peste 300.000 de morți, conform ultimelor estimări. /…/ Având în vedere că foametea a fost cumplită, au existat, inevitabil, și cazuri de canibalism. Mulți oameni și-au pierdut mințile. Unii s-au sinucis. /…/ Absolut cutremurător e faptul că au existat familii în care părinții «şi-au implorat copiii şi nepoții să le mănânce trupurile» pentru a supraviețui măcar ei foametei care omora chiar și „două treimi dintr-un sat”. /…/ Subliniem însă că aproape toți cei două milioane de români supuși înfometării au refuzat canibalismul, preferând să moară de foame. Așadar, poporul român din Rep. Moldova trebuie considerat popor-martir. Toate statele lumii precum și Curtea Penală Internaţională de la Haga trebuie să condamne URSS pentru genocidul prin înfometarea poporului român din Rep. Moldova”.

Iată fragmente din „Cartea foametei” de prof. univ. Larisa Turea, citate în Raport:

«Înfometarea era secret păzit cu strictețe… /…/ Caracterul deliberat al foametei este demonstrat de acţiunile autorităţilor: confiscarea cerealelor şi a celorlalte produse alimentare, interdicția de a părăsi zonele afectate de secetă, … cei consideraţi „contrarevoluţionari”, „duşmani de clasă”, „trădători”, „elemente de spirit nesănătoase, chiabure şi naţionaliste” erau condamnați să moară [de foame], căci „îşi meritau soarta”.» (p.14),

«…Proviziile [de hrană] au fost rechiziţionate ca «impozit agricol», «livrări obligatorii către stat». Cei mai în putere îşi luau lumea în cap, plecau după hrană (mai mult în Ucraina apuseană), cu riscuri enorme, pe jos sau pe acoperişurile vagoanelor de tren. Se mânca orice se putea găsi sau vâna: ierburi, ghindă, coajă de copac, seminţe de struguri, miez de cocean (ciocălău), scoici, rumeguş de lemn, rădăcini de papură, flori de salcâm şi de pomi fructiferi, alune de pământ, vrăbii şi ciori, câini şi pisici, şoareci şi şerpi.» (p.15), «Lipsa completă de produse de hrană, consumul de plante şi subproduse agroindustriale dăunătoare sănătății, de cadavre şi hoituri au provocat creşterea morbidității mai ales la sate, pentru că oraşele, unde sălăşluia nomenclatura sovietică, erau totuşi aprovizionate cu produse alimentare, adesea chiar cu cele luate prin forță de la țărani [subliniem că în nomenclatura sovietică nu existau etnici români (moldoveni)]. /…/ E încă vie amintirea anilor cumpliți când pe ulițe, pe sub garduri şi în poduri zăceau cadavre, sătenii îşi vindeau casele pentru o găleată de cartofi, bătrânii îşi implorau copiii şi nepoții să le mănânce trupurile pentru a trăi /…/; la cimitire, pământul se mişca de parcă ar fi suspinat, pentru că în gropile comune, săpate doar de un rând-două de hârleț de inşii sleiți de puteri, erau aruncați, de-a valma, răposații, dar şi cei în care se mai zbătea o fărâmă de viață…» (p.15),

«Numărul victimelor înfometării în masă se estimează, după ultimele studii, la peste 300 000. Însă, fără îndoială, sunt mai multe…» (p.17), «Nu există dubii că „scrisorile oamenilor muncii” [în care cereau ajutor] au ajuns până la tătuca Stalin… /…/ …Oamenii continuau să moară … la fel cum mureau în Ucraina anilor 1932-1933.» (p.19), «Pentru câteva spice rupte de pe lanul ce până nu demult fusese al lor, țăranii erau condamnați la ani de închisoare.» (p.21)

«Individul înnebunit de inaniție şi-a asasinat omul din sine; /…/ În cele 150-170 de zile, cât se poate rezista fără hrană echilibrată, schimbările fizice şi psihice ale organismului uman sunt copleşitoare. Creierul declanşează mecanismele de supraviețuire, persoana înfometată va căuta să mănânce, chiar dacă asta înseamnă să-şi sacrifice semenii, părinții sau copiii. Dezumanizarea prin înfometare, de către Statul Sovietic, a propriilor cetățeni, constituie o crimă rămasă nepedepsită.» (p.20)

Menționăm că prof. Ilieșiu are o remarcabilă experiență pentru recunoașterea crimelor totalitarismului comunist, în calitate de autor al Apelului și al Raportului pentru condamnarea regimului politic comunist din România ca nelegitim şi criminal, publicat în 2005, raport care a dus la condamnarea oficială din 18 dec. 2006 de către președintele României în faţa Camerelor reunite ale Parlamentului, în baza unui raport elaborat de o comisie prezidenţială. Condamnarea oficială făcută atunci în România, a reprezentat o premieră mondială (până în prezent nu a mai existat o asemenea condamnare), astfel încât credem că foametea din 1946-47 din Moldova Sovietică va fi recunoscută la nivel internațional ca genocid.