Fuga Dictatorului din Damasc, în cheie geopolitică

Rebelii au pătruns în Palatul fostului președinte al Siriei, Bashar al-Assad, din Damasc. “Dictatorul a fugit!” – se bucură prostimea. Reporterii neinstruiți ai mai multor publicații mainstream se grăbesc să cânte prohodul tiraniei și să anunțe că democrația a învins. Nimic mai fals. Cine e păpușarul fugii din Damasc? A devenit, de azi, Turcia o putere pivotală în regiune?

Îngrijorarea ar trebui să fie maximă, mai ales la Bruxelles. Polii de putere în Orientul Mijlociu se redimensionează. Egiptul e în pericol de implozie. Frăția musulmană, cea mai veche organizație a arabilor, stă după colț. Niciodată n-a renunțat la ideea de putere în țările mai puțin bogate ale lumii islamice.

Plecarea lui Bashar al-Assad seamănă cu fuga lui Nicolae Ceaușescu din decembrie 1989, tot pe o tocmeală diplomatică. Doar că liderul arab a fugit cu un avion Iliușin, de fabricație rusească. A dispărut de pe radar, după ce a făcut un viraj de 180 de grade. Se vorbește că ar fi deja mort. În realitate, pare a fi bine mersi în custodia Kremlinului.

Întrebarea “care este” de ce l-a demisionat Vladimir Putin de la putere? În 15 ani de război, țara a fost făcută praf. Sirienii sunt pe primul loc la emigrație din lume, cu 6,6 milioane de refugiați (dintre care 3 milioane în Turcia), pe locul doi fiind, în topul ONU, România. Rusia nu se mai poate desfășura pe mai multe teatre de operațiuni speciale. Toate costă. Realitatatea esta alta decât aparența. S-a făcut un great-deal, dar vom vedea între cine și de ce.

Dacă Iranul și-a retras suspect trupele din Siria, Rusia are aceleași baze militare, în alertă acum. Dar cui le va ceda?

Erdogan joacă solist în geopolitica regiunii? A primit de la Putin funcția de putere pivotală, în schimbul a ce?

Oare, nu a făcut Putin un schimb strategic de pol de putere cu Erdogan? Dar ce a oferit în schimb Erdogan Rusiei?

Fuga din Damasc nu este o absolvire de regim dictatorial, ci din contră: o depresie a relațiilor Israelului cu lumea arabă și ce se putea mai rău, o încercuire a Israelului de Turcia lui Erdogan, care caută răsplata pentru că hrănește, de cinci ani, peste trei milioane de sirieni.

Există riscurile redeclanșării conflictului milenar dintre suniți și șiiți, pe un teren viran.  Diferite grupuri ale facțiunilor rebele controlează zone din Siria. Ocupanți zonei de sud provin din Armata de Eliberare Sirienă Liberă. Asta dacă nu s-a stabilit deja la masa verde cine va fi hegemonul.

Înspre est, militarii kurzi au beneficiat de înfrângerea armatei siriene pentru a prelua controlul deplin asupra orașului principal, Deir El-Zour. În vastul deșert sirian, rămășițele așa-numitului Stat Islamic ar putea căuta și ele să profite de situație. Și în nordul îndepărtat, de-a lungul graniței cu Turcia, Armata Națională Siriană – susținută de Ankara – s-ar putea dovedi, de asemenea, a fi un jucător important în ceea ce se va întâmpla în continuare.

Ca orice război de durată, în Siria a fost și unul religios. Alawinii, o minoritate etnică, poreclită așa de coloniștii francezi la începutul secolului trecut, au fost preluați de suniți, în eterna lor rivalitate cu șiiții. Aceștia vor reinstaurarea noului Califat la Ierusalim. Și de aici întreaga debandadă.

Șerpii deșertului se vor încăiera

Azi, Benjamin Netanyahu a anunțat că Tel-Aviv-ul denunță Acordul pentru Înălțimile Golan și s-ar putea să le reocupe după zeci de ani. Să vedem ce reacție va avea Egiptul!

Cum de a rezistat familia lui Hafez al-Assad (al leilor) cincizeci de ani la putere la Damasc? Simplu. Prin abilitatea tatăluo lui Bassar, Hafez, de a zăpăci de cap liderii americani, care zeci de ani au făcut pelerinaje la Palatul său din Damasc, fără a înregistra progrese diplomatice.

Administrațiile americane succesive au încercat să exploateze rivalitatea lui Hafez al-Assad cu liderul Organizației de Eliberare a Palestinei, Yasser Arafat, mai ales  după moartea pro-americanului președinte al Egiptului, Anwar Al-Sadat.

Siria a luptat alături de Egipt în războiul de șapte zile de Yom Kippur. Hafez s-a simțit trădat de Al-Sadat și a rupt relațiile diplomatice.

Liderul rebelilor sirieni de acum, Al-Jawlani, a încercat să-și spele de mulți ani imaginea de fost luptător Al Qaida.

Având o populație de 21 de milioane de locuitori (nu se știe câți au mai rămas), Siria riscă să fie hăcuită de rivalitatea triburilor, asta dacă nu i-a fost oferită lui Erdogan ca trambulină pivotală, de către o mare putere, în schimbul altei diligențe diplomatice.

Ce ascunde pumnul ridicat de Trump înspre „ochii” lui Macron?