Tarlaua noastră de morcovi
Într-o lume în care ironia pare să strige din fiecare colț, am ajuns, inevitabil, să ne întrebăm: cum am ajuns să dăm puterea unor oameni care par să nu aibă nici o vină? Nicăieri nu este mai evident acest paradox decât în România, unde politicienii au transformat votul nostru într-un fel de talisman magic, având grijă să ne țină cu capul plecat și cu mințile în ceață.
Da, noi suntem cei vinovați, pentru că i-am votat, le-am oferit încrederea noastră și am fost naivi să credem că vor aduce prosperitate.
Politicienii aleși de Noi ne spun că datorită lor suntem astăzi membri NATO și suntem parte a Uniunii Europene, de parcă apartenența noastră la aceste structuri internaționale ar fi fost o favoare personală, nu o realizare colectivă.
,,Vă mulțumim, dragi conducători!”, ne sugerează ei cu un zâmbet larg, care a devenit un simbol al cinismului. Ca și cum noi, „pulimea”, am primit pe tavă cadoul apartenenței la aceste organizații, doar pentru că ei au fost prezenți, ca niște monarhi contemporani, la cârma țării. Se pare că în arsenalul lor de strategii politice nu există „fișa postului”, ci doar preselecția la „regatul potentaților”.
România în Uniunea Europeană? Un mit! Această apartenență nu se datorează valorii noastre ca cetățeni și nici unei contribuții plătind cotizațiile, ci abilității nelegiuite a politicienilor de a-și umple buzunarele din munca noastră. În această ecuație, ei devin zeii care ne conduc, iar noi, la rândul nostru, am înlocuit credința în Dumnezeu cu venerarea acestora. „Ciocul mic și pasul mare!”, ne sugerează ei, avertizându-ne că există crocodili care așteaptă la ușă, gata să ne devoreze la un simplu gest.
Oare suntem noi, cetățenii, atât de naivi încât să ne lăsăm duși de val? Se pare că da. În numele invocației acestor „veșnici conducători”, poate ar trebui să ne reconsiderăm rugăciunile și să începem să ne închinăm la chipurile lor adânc luminate de lumina proiecțiilor televizate. „Să trăiți ca morcovul!”, le-aș striga, pentru că, în definitiv, dacă nu ne apărăm drepturile, ajungem să strigăm cu gura pe jumătate plină: „Ei nu au nici o vină!”. Ne-am făcut vina adevărată alegând să fim spectatori pasivi într-o piesă de teatru absurd, unde actorii principali își bat joc de noi, iar publicul aplaudă neîncetat. Este, fără îndoială, un spectacol de neuitat!
Eu vă promit, ”iubiți și veșnici conducători”, că o să mă rog la Dumnezeu și pentru voi: ”Să ne trăiți din plin, în pământ, ca morcovii!”
Ryana Popescu
Loading...
