Cătălin Predoiu, ucenicul lui Gavrilă Marinescu

Marius Ghilezan ACTUALITATE OPINIE POLITIC Principal

Urechile liberale, ploștite de sarcasmul întrebării sentențioase: “Unde s-au dus, când au apus, anii de sus ai gloriei lor?” au fost supuse, ieri, nu doar conjuncțiilor verbalizate, ci și diatribelor convulsive, uneori chiar spastice, în aroganta prezentare a manechinului din vitrina pompieristică a lui Crin – “poartă-n casă” – ca salvator al țărișoarei, mulse de cohorta ministerială a aciuiaților klausiști.
Fără a fi împăcate spiritele revanșarde, ieri, în Consiliul Național al PNL s-a aprobat, fără suspine sau emoții, candidatura îmbătrânitului băiat de casă al sistemului, Crin Antonescu. Noroc cu votul unuia din Alba, că altfel, PNL s-ar fi umplut de zoaiele unanimității ceaușiste.
Atmosfera de plenară CC a fost bine descrisă de colega mea Cora Munteanu, în editorialul menționat. Nu mai repet lipsa de entuziasm a aleșilor obligați să vină-n pingele și dacii prăfuite, ca nu care cumva austerul Bolojan să sară din bocancii austerității liber alese, să le piște năsucurile pudrate milostiv și să-i trimită la adunat mucurile de pe terasă, rămase libere sub cer după concedierea femeii de serviciu, georgistă până-n prăsele.

Acest Marinescu al noului Carol umblă cu cravașa măsluită

Dintre toate discursurile costelive și lipsite de forță, cel al ministrului de interne, Cătălin Predoiu, a umplut căștile jurnaliștilor și urechile aleșilor locali ai PNL de vitriolul noului Gavrilă Marinescu, călăul regelui redivivus.
Fără a prezenta vreo probă a acuzării, asemenea unui imberb care trage de țâțe și de urechi liftiera pentru a afla și el ceva, s-a prăvălit cu scârbavnicu-i mădular asupra suporterilor invincibilului singuratic, Călin Georgescu. L-a belit în fel și chip. I-a spus că se întâlnește cu legionarii, fără a da adresa, că aceștia au vrut să ia cu asalt Bucureștiul cu pistolul cu bile. Publicul n-a înhățat momeala eternului rândaș al statului paralel. Fără durere și fără suspin, pe vremea când își exercita întâiul mandat, a introdus în Codul Penal suspiciunea rezonabilă, acea mantră prin care orice proscris putea fi dus la zdup.

„Dânsul vorbește despre pace, dar se întâlnește pe ascuns cu simpatizanți legionari care ulterior pun la cale violență în România, violențe în stradă stopate salutar de Poliția Română. Vorbește despre adevăr, dar ascunde poporului fața nevăzută a carierei sale din anii 1980, precum și sursele campaniei sale electorale, care nu putea să fie cost zero, să fim serioși. Nu am nici cea mai mică îndoială că și-a plătit această campanie amanetând viitorul țării pe ascuns, în timp ce declară pe ton de lup îmbrăcat în haină de oaie că lucrează pentru neatârnare, pretinde ipocrit că nu va scoate țara din conceptul european și atlantic, știm bine că simpla sa prezență la Cotroceni ar atrage automat izolarea țării de lumea occidentală, înghețarea cooperărilor noastre cu aliații și partenerii strategici în materie de securitate și apărare națională,” reprezintă declarația mot-a-mot a lui Cătălin Predoiu.

Marțafoiul dejist și pupitrul său de scos likerii lui Georgescu din casă, noaptea ca hoții

Puțină lume știe că Predoiu, în acțiunea sa de scoatere a likerilor lui Georgescu din casă – “noaptea ca hoții”  – cu tanmajurii milițiilor din subordine, seamănă tot mai mult cu Gavrilă Marinescu, fostul țucalar al Regelui Play-boy, care-i aducea femei de moravuri ușoare stăpânului și apoi le recruta pentru a conduce Bucureștiul prin informațiile din budoar.
Cătălin Predoiu, acest băiat din casa regimentului, un fel de picolo de popotă, are mai degrabă vocație de tartor ideologic, de executor al ordinelor, decât de om politic de vocație. Cel puțin asta a fost senzația naturelului simțitor, puțin rămas pe sub căputurile liberale. Un marțafoi, vorba unei distinse doamne, veche liberală.
De când e știut prin meandrele guvernamentale, Cătălin e biciul oricărui stăpân. Un executant la comandă. Din manualele terorii de stat, peste care domnește buzoianul răsfățatul puterii, se mai cunosc și principiile brigadierilor ajunși stăpâni de țară: “Metoda de comandă nu poate înlocui niciodată metoda de convingere,” cum bine zicea Gheorghe Gheorghiu-Dej. Asfel, Cătălin a trecut la stigmatizarea cu patos a noului dușman al poporului, vinovat că n-a scos banii din punga electorală să cumpere voturi, precum alți înstăriți ai regimentului.
Agentul mătrăgună din casa puterii n-a răspuns niciodată acuzațiilor brokerului fugar, Cristian Sima, că ar fi învârtit purcoaie de bani, fiind mantelat și coafat de SIE.
Cert este că domnul ministru, care a declarat răspicat pe un post obedient de televiziune, că nu el a trimis bocterii de noapte să-l ridice pe Macavelli și pe cei din teapa lui de likeri ai lui Georgescu, IGP-ul nefiindu-i în subordine, și-a vărsat ieri, plenar, toate frustrările de om impus, niciodată ales.

Citiți ce scrie pleava în comentarii!

Oare cum ar arăta o finală Predoiu – Georgescu, chiar arbitrată de veșnic odihnitul de la Cotroceni?
Bălosul din curtea regimentului n-ar fi votat nici de rudele pe care le-a aruncat în șanț. Aici e diferența dintre Ales și cel veșnic Numit, în funcție de mapa profesională.

P.S. Pentru cei care nu știu, Gavrilă Marinescu, ajuns prefect al Capitalei și ministru de interne (o săptămână) a executat o grămadă de legionari la ordinul regelui Carol al II-lea, sfârșind tot sub gloanțele acestora, venite ca „recompense.”

Acesta este un pamflet și trebuie tratat ca atare.

citește și: Marius Ghilezan – Le crépuscule de l’Ouest

Loading...

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Check Also
Comisia de la Veneția recomandă revizuirea Deciziei de anulare a alegerilor
“Deciziile de anulare a alegerilor ar trebui luate de către cel mai înalt organ electoral, ...