Doliu în lumea presei / Ziaristul disident Mihai Creangă s-a stins din viaţă

Mihai Creangă, unul dintre primii jurnalişti liberi din România, a  murit în ziua de Crăciun.

În 1988, a încercat să tipărească primul ziar samizdat “România” a «Alianţei Naţională R pentru restructurare, reconstrucţie şi redeşteptare», împreună cu alţi trei jurnaliști de la ziarul comunist România liberă – Petre Mihai Băcanu, Anton Uncu, Mihai Creangă și tipograful Alexandru Chivoiu – împreună cu Ștefan Niculescu-Maier, inginer de calculatoare. Printre activităţile „ostile“ ale mişcării era şi redactarea, tipărirea şi difuzarea unei publicaţii clandestine „cu conţinut duşmănos“.

Mihai Creangă s-a născut în 1942. Avea 46 de ani când a fost arestat de Securitate, în urma unui denunţ al unui medic din Piteşti, pe care-l contactase pentru distribuirea ziarului.

La iniţiativa lui Petre Mihai Băcanu, redactorul care scria “Faptul divers” la “România liberă,” cei patru au realizat prima matriţă a unui ziar liber.

Tipograful Alexandru Chivoiu avea să aducă litere de plumb din Tipografie. Pentru că supravegherea era extrem de dură, în fiecare seară umplea cutii de chibrituri cu astfel de produse. Acasă, în Pajura, la Petre Mihai Băcanu, compuneau cuvinte pe matriţa pe care o aveau pentru tipografia clandestină pe care a făcut-o rost cel din urmă.

Mihai Creangă a scris editorialul “Am ales România,” prin care îşi enunţa misiunea de credinţă.  Anton Uncu, articolul „Am crezut“, iar Ştefan Niculescu Maier, „Trandafirii nu cresc în pustiu“– toate cu conţinut duşmănos politicii partidului şi statului. Petre Mihai Băcanu explica, tot pe prima pagină, în articolul „Ce vrem noi“, crezul organizaţiei „R“. Publicaţia mai cuprindea citate din Mihai Eminescu şi Panait Istrati.

Mihai Creangă a stat în arestul Securităţii – Direcţia a 6-a cercetări penale – 93 de zile, după care i s-a  impus un domiciliu obligatoriu la Târgu Jiu, din care a scăpat după 22 decembrie 1989.

Citeşte şi: Ludovic Orban şi-a tras un securist pe post de consilier

După alungarea lui Nicolae Ceauşescu avea să devină redactorul şef al “României libere,” ziar anticomunist, care se tipărea în peste un milion de exemplare.

Prezent la Memorialul Sighet şi-a dat proba modestiei. Faţă de anii grei de puşcărie, ai celor care au suportat ororile temniţei de exterminare,  “detenţia noastră a fost ca într-un hotel de lux,” avea să spună la un seminar al Memorialului de la Sighet.

Mihai Creangă a fost un om extrem de credincios. Fiul său Radu era student la Teologie, în primii ani de după 1990.

Eroul primelor cuvinte libere povestea cum se ruga la luminiţa pe care o vedea în postul Crăciunului dinspre Patriarhie, în lungile nopţi de temniţă de la Rahova.

În timpul mandatului lui Emil Constantinescu, cel care a deschis porţile spre NATO şi spre intergarea în UE, la invitaţia preşedintelui, Mihai Creangă a participat şi la vizita la „Newseum,” muzeul presei din Washington. Acolo a descoperit că pe imensul glob creat din imitaţii de foi de ziare de la intrare în muzeu scria cu litere de o şchioapă şi numele ziarului “România liberă,” alături de Gazeta Wyborcza, publicaţia samizdat a “Solidarităţii” poloneze.

Ulterior, colegul său, Petre Mihai Băcanu, a donat tiparniţa clandestină muzeului presei din Washington.

În ultima perioadă, ziaristul disident era foarte bolnav.

Mihai Creangă fost închis în postul Crăciunului şi a murit fix în ziua de Crăciun.