Floarea pasiunii. O altfel de viţă de vie. Îngrijire. Condiţii de mediu
Cauti o floare cu creştere rapidă? Vrei ceva deosebit? Cauţi să te diferenţiezi de vecini?
Passiflora (floarea pasiunii sau a patimilor ) este alegerea cea mai bună. O viţă de vie cu origine din Peru ce se caţără foarte rapid. Fructele şi frunzele sunt comestibile, leacuri pentru unele suferinţe.
O găseşti fie prin unele pieţe de la noi, fie pe site-urile care le aduc din Olanda.
Una dintre cele mai cărnoase flori din lume poate fi cultivată şi în zona noastră temperat continentală.
Floarea fără nume, stropită cu sângele lui Hristos
Legenda spune câ în Drumul Crucii, o plantă fără nume voia să plângă și ea ca oamenii. Auzind-o, Iisus s-a aplecat deasupra ei. A vărsat o lacrimă și o picătură de sânge. Brusc, i-a dat prima floare, având în corola ei toate obiectele supliciului: coroana, cuiele, crucea.
De atunci, creștinii au îngrijit-o, fiindcă simboliza supliciul Domnului. Pentru că trebuia să aibâ un nume, i s-a spus PASSIFLORA, floarea patimilior sau a pasiunii.
Passiflora, de la latinul passus = pace.
Cum se îngrijeşte?
Săditul într-un teren bine drenat şi udatul cu regularitate îi asigură o creştere viguroasă. Se întinde ca o liană. Cam cinci metri pe an. E perfectă pentru pergole. Nu e pretenţioasă.
Totuşi, fiind provenită din zonele subtropicale, nu rezistă la temperaturi de -20 grade Celsius. E bine să fie mucilit pământul şi ramurile de la sol învelite. Dacă optaţi pentru această variantă, gropile în care se pun rădăcinile trebuie să fie mai adânci şi cu un strat de pietriş. Nu uitaţi ca toamna să luaţi lăstari, pentru e diminua eventualele pierderi.
Citeşte şi: ECLIPSA parţială din Dubai / Soarele a răsărit ca o semilună
Pentru primii ani din viaţă, e de preferabil să fie pusă în vase de dimensiuni mari. Peste 25 de cm diametru şi destul de adânci. Iarna e bine să fie duse în interior. Nu vă faceţi probleme dacă îşi pierde frunzele. Primăvara revine la viaţă.
Preferă un spaţiu luminos, dar ferit de vânt.
Atenţie: florile din vase nu se dezvoltă atât de bine, ca cele din pământ.
Floarea pasiunii are cele mai incredibile flori din iulie până în octombrie, urmate de obicei de fructe comestibile, dar nu deosebit de gustoase, în formă de ou. Alpinist rasat, acoperă rapid un perete sau un gard. Passiflora caerulea (cea din fotografie) e cea mai rezistentă la variaţiile de temperatură. Se caţără singură pe pereţi. Totuşi, e bine să fie ghidată de o serie de fire sau proptele de bambus.
Înmulţirea prin seminţe e greoaie
Cultivarea florii patimilor din semințe nu este ușoară. Plantele care sunt produse din semințe vor avea nevoie de peste un deceniu până la înflorire. Înmulţirea prin butași e astfel de preferat. Butașii cei mai viguroşi se opţin la începutul primăverii. Calculaţi 6 cm de sub un nod! Lungimea acestuia este suficientă. Îndepărtați frunzele de jos și așezați butaşul într-un vas cu pământ şi compost. Înrădăcinarea începe doar la 20 °C.
Fructele şi frunzele sunt comestibile
Fructele cu o coajă mov închis au o parte cărnoasă şi seminţe, de asemenea comestibile.
Din frunze se fac ceaiuri antidepresive.
Passiflora a fost descoperita in Peru, in anul 1569, de catre medicul spaniol Monardes, care a urmarit intrebuintarea plantei la populatia indigena. Dupa intoarcerea sa in „Lumea Veche”, Monardes a început să recomande passiflora datorita efectelor sale calmante si sedative în anxietate, depresie, iritabilitate, insomnie, tensiune psihica si afecţiuni cardiovasculare şi pe fond nervos.
Loading...
