Progresiștii iliberali – când toleranța extremă naște intoleranță gravă

Valentin Borcea OPINIE Principal

Actuala tabără progresistă se consideră un grup tolerant, care acceptă pe toată lumea, indiferent de culoare, gen, orientare sexuală. Doar că această aparentă toleranță ascunde de fapt o intoleranță severă.

Progresiștii îndeamnă la cenzurarea tuturor celor care ar putea spune opinii non-progresiste, care nu se înscriu în viziunea lor despre lume. Îi detestă deschis pe toți “deplorabilii” care au votat cu Donald Trump (sintagma aparține lui Hillary Clinton), “fețele palide” care au susținut Brexit-ul și toți cei care refuză să voteze “așa cum trebuie”. Practic, pe toți oamenii care nu respectă la virgulă ideile și valorile progresiste, a scris Claire Fox în The Economist.

Autoarea știe despre ce vorbește, având în vedere că este o fostă membră a Partidului Revoluționar Comunist din Marea Britanie, o formațiune troțkistă care susținea mare parte dintre ideile preluate acum de progresiști. Acum spune că este o adeptă a liberalismului clasic, în stilul lui John Locke și John Stuart Mill.

Sintagmele “nu vom tolera” și “asta nu se dezbate” sunt folosite acum că să blocheze discuții pe subiecte pe care tabăra progresistă le consideră tabu, adică tot ce este în afara liniei lor ideologice. Cenzurarea este considerată necesară pentru protejarea persoanelor considerate vulnerabile cu un discurs considerat de ură. Adică este un fel de variant seculară a blasfemiei. Încălcarea textelor progresismului te duce la damnare.

Claire Fox dă și exemple care să-i dovedească argumentele. Catherine Deneuve, atacată după ce “a îndrăznit” să critice mișcarea #MeToo, deoarece bărbații s-ar feri să flirteze. Acuzatoarea marii actrițe franceze, o colegă de breaslă din SUA, Asia Argento, ascundea propriul secret, anume că hărțuise un actor minor.

Unii progresiști au abandonat inclusiv dreptul la liberă exprimare, deoarece cred că este o cale prin care cei privilegiați, adică bărbații albi și de drepta, își pot răspândi ideile. Soluția este simplă, mai precis abandonarea discursului identitar și recunoașterea faptului că dreptul la liberă exprimare este în centrul ideologiei liberale. În caz contrar, iliberalismul, în numele liberalismului, va deveni surata “politically correct” a autoritarismului.

Loading...

Leave a Reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Check Also
Referendum despre coarnele vacilor din Elveția
  Nu, titlul nu este o glumă și nici nu este vorba de o greșeală. ...