Patriarhul Ierusalimului a adus la București moaștele unui sfânt român
Patriarhul Teofil al III-lea al Ierusalimului a ajuns la București ca să oficieze pe 30 noiembrie, împreună cu Patriarhul Daniel, Sfânta Liturghie de Hramul secundar al Catedralei Naţionale, dedicat Sfântului Apostol Andrei.
Patriarhul Ierusalimului a elogiat atât România, cât și Catedrala Mântuirii Neamului: “cu bucurie multă am venit astăzi din Sfânta Cetate a Ierusalimului, Cetatea Marelui Împărat, în marea, străvechea și binecuvântata țară a României, ca să luăm parte la Sărbătoarea Patriarhiei Române prilejuită de pomenirea Sfântului Slăvitului Apostol Andrei, cel întâi chemat, întemeietorul Bisericii României, în măreața și preafrumoasa sa Biserică cea tocmai sfințită, podoabă arhitecturală a oraşlui Bucureşti şi a întregii Românii şi rod al evlaviei poporului român, precum și la sărbătorirea națională a României.”
Moaștele Sfântul Cuvios Ioan de la Neamț – Hozevitul
Înaltul prelat a venit și un dar unic pentru România. A adus din Țara Sfântă moaștele Sfântul Cuvios Ioan de la Neamț – Hozevitul, canonizat de Biserica Ortodoxă Română în 1992. “Aducem, de asemenea, Epitrahilul Sfântului Ioan cel Nou Hozevitul, cel din România, și fire din părul său, ca mărturie credincioasă a sfințeniei sale, spre sfințirea credincioșilor închinători de aici, precum şi Moaşte ale Cuvioşilor Părinţi Hozeviţi.”
Patriarhul Daniel a spus că ulterior, cele două relicve ale „românului sfânt din Țara Sfântă” vor fi așezate într-unul din paraclisele aflate la subsolul Catedralei Naționale care va fi închinat Sf. Ioan Iacob, a transmis Basilica.ro
Darul Patriahului Teofil are o importanță deosebită în Anul Centenarului deoarece viața Sfântului Ioan Iacob a fost profund marcată de acel eveniment. El s-a născut la 23 iulie 1913 într-un sat din județul Botoșani, pe malul Prutului. A fost singurul copil al părinților săi. Mama sa avea să moară la șase luni după nașterea sa iar tatăl său a fost răpus de inamici pe front, în toamna anului 1916. Până la 10 ani, Ioan Iacob a fost crescut de bunica sa, Maria, iar când a murit aceasta, în 1923, a trecut în grija unui unchi. Studiile le va face la Hotin și Cernăuți, în Bucovina proaspăt unită cu România.
În obştea viitorului Patriarh Nicodim
În anul 1933, a intrat în obştea Mănăstirii Neamț, condusă atunci de viitorul Patriarh al României, Nicodim Munteanu, unde peste trei ani s-a călugărit cu numele de Ioan.
A plecat în Ţara Sfântă unde a trăit mai întâi ca pustnic, iar după doi ani a intrat în Mănăstirea Sfântul Sava. În anul 1947 a fost hirotonit preot şi instalat ca egumen al Schitului românesc Sfântul Ioan Botezătorul de pe Valea Iordanului, unde a rămas până în anul 1952.
La 47 de ani a plecat la Domnul. Trupul său a fost găsit după 20 de ani înmiresmat
Ultimii opt ani din viață i-a petrecut într-o peșteră greu accesibilă, numită Sfânta Ana, din apropierea Mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul. Aici a murit la 5 august 1960, la vârsta de 47 de ani. La 20 de ani de la trecerea sa la cele vesnice, i-a fost deschis mormântul unde i s-a găsit trupul plin de mireasmă.