Reductio ad Hitlerum, o altfel de reducere la absurd

Reductio ad Hitlerum sau ad Nazium, adică „reducere la Hitler/nazism”, este o frază în pseudo-latină, care poate fi înţeleasă astfel: atunci când ai rămas fără argumente bune într-o ceartă cu un adversar, îi spui acestuia că face ce a făcut şi Hitler. Având în vedere că dictatorul nazist este un personaj universal detestat, tot ce a făcut el ar trebui să fie automat rău, aşa numita vină prin asociere.

Doar că, prin invocarea lui Hitler, dovedeşti că ai rămas fără contraargumente valide şi că întregul tău raţionament s-a prăbuşit. Reductio ad Hitlerum este un sofism de asociere. Sofism, potrivit DEX, este un silogism sau raționament corect din punct de vedere formal, dar greșit din punctul de vedere al conținutului, adesea folosit pentru a induce în eroare.

De unde provine cuvântul fascism?

Exemplu: Hitler era rău, dar era şi vegetarian. Asta înseamnă că toţi vegetarienii sunt ca Hitler? Sau Hitler erau rău, dar iubea animalele. Asta înseamă că toţi iubitorii de animale sunt reîncarnări ale lui Hitler? Categoric nu la ambele.

Hitler era vegetarian, asta inseamnă că toți vegetarienii sunt nazisti?

Propoziţia Reductio ad Hitlerum a fost folosită prima oară într-un articol al profesorului Leo Strauss de la Universitatea din Chicago, în 1951, dar a devenit celebră doi ani mai târziu, în 1953, când acelaşi autor a introdus-o într-o carte:

„Trebuie să evităm sofismul care în ultimele decenii a înlocuit adesea reducerea la absurd: reducerea la Hitler. Un punct de vedere nu este invalidat doar pentru că îl avea şi Hitler” – a scris Leo Strauss.

În 2000, publicistul conservator american Thomas Fleming a descris modul în care Reductio ad Hitlerum este folosită împotriva valorilor tradiţionale:

„Leo Strauss i-a spus reductio ad Hitlerum. Dacă lui Hitler îi plăcea arta neoclasică, asta înseamnă că toate formele de clasicism sunt naziste. Dacă Hitler voia să întărească familia germană, asta face familia tradiţională şi susţinătorii săi nazişti. Dacă Hitler vorbea de naţiune şi popor, atunci orice invocare a naţionalităţii, etnicităţii sau a tradiţiilor populare este nazistă”

Invocarea lui Hitler, game-over pentru cel care face acest pas

La începuturile comunicării prin Internet, a apărut Legea lui Godwin, creată în 1990 de Mike Godwin, un autor american. El a spus aşa: „Dacă o discuţie online se prelungeşte suficient de mult, mai devreme sau mai târziu cineva va compara pe altcineva sau altceva cu Adolf Hitler şi faptele sale. De obicei, discuţia se încheie în acel moment.” Cel care îl invocă pe dictatorul nazist pierde dezbaterea, ar putea fi explicată pe scurt această lege.

Fiind cunoscute aceste fapte, ne îndreptăm atenţia către discursul lui Klaus Iohannis din 28 ianuarie, când a decorat la Cotroceni supravieţuitori ai Holocaustului. Preşedintele a făcut o paralelă între regimul nazist şi actuala coaliţie de guvernare:

„În ultimele șapte decenii, lumea s-a schimbat și, totuși, instrumentele politicului au rămas aceleași.

Să nu uităm că, în numele unui așa-zis ideal suprem, schimbând legi și capturând instituții una câte una, s-a consolidat regimul nazist.

Percepția că politicienii, care reprezintă oamenii și interesele lor, au dreptul să calce în picioare adevăruri, să identifice dușmani, să dea vina pentru eșecurile lor pe diferite categorii de cetățeni reprezintă o filosofie toxică.

Astăzi, în tentativa lor nesăbuită de a se salva de justiție și de a-și prezerva puterea, unii politicieni învinuiesc magistrați, blamează multinaționalele viclene, cum zic ei, și diabolizează Uniunea Europeană, descrisă drept abuzivă și trufașă.”

Prin invocarea naziştilor într-o comparaţie extrem de deplasată, Reductio ad Hitleram, putem susţine fără probleme că preşedintele Klaus Iohannis a rămas fără argumente viabile în lupta sa cu Guvernul şi cu majoritatea parlamentară. Liderul de la Cotroceni a ajuns la „cea mai ieftină insultă”, aşa cum traduce  Reductio ad Hitlerum publicaţia newyorkeză conservatoare The City Journal.