Chermeza și nedoritul tâlc din marginea Mărginimii

Faină chermeza asta cu răvaș, ținută la marginea Mărginimii! Potoale, țucături, plimbări, poze prin centrul frumos dar aproape gol al Sibiului… Și 10 puncte, unul mai cu iz de lozincă decât altul, în răvașul gata pregătit.

Nu știu alții cum sunt (vorba lui Creangă) dar eu văzând toată floarea cea vestită a întregului Apus (vorba lui Eminescu), cea cam ajunsă și la apus de carieră, simt o uriașă nevoie ca vocile suveraniste să se audă cât mai clar, mai răspicat și mai curând în Europa.

Nu de alta, dar mă înfioară ceea ce am văzut la „summit”. Un președinte român care vorbește germană când e cancelarul prin preajmă și se laudă că a adus Europa…în chiar miezul Europei și un șerif „sciatic” pus pe poante slabe cu luxemburghezi primordiali prin Transilvania. Nicio referire la proclamarea independenței de stat, în chiar ziua proclamării ei, nicio referire la condamnarea pactului Ribbentrop-Molotov și Reunire, cu manifestația pro-unionistă chiar sub nas. O palmă dată din scurt peste ochi de către olandez și un Donald care a învățat bine lecția cu vorbele în limba băștinașilor care ating repede și sigur coarda sensibilă. Baie de „mulțime” printre doar câteva sute de localnici ținuți după garduri, căci nici cele mai optimiste estimări nu au dat mai mult de două mii de oameni în centrul Sibiului, care are 150 000 de locuitori. Și televiziuni private puse pe fardat și coafat chermeza, pe umflat „succesul” și pe îngrășat din vorbe euro-optimismul populației, de parcă ar fi concurat pentru a deveni televiziune de stat într-un URSS nemțesc…

Practic, nimic concret obținut de români sau măcar de ceilalți europeni, doar propagandă electorală a forțelor pro-UE-ist globaliste. Singura chestie cu adevărat simpatică a fost prezența minunatei băbuțe care venise în Piață să-i spuie niște vorbe lui Merkel, fiindcă are o fiică ce trăiește în Germania…

Adevăratul tâlc al evenimentului de la Sibiu e altul decât cel care s-au străduit să ni-l bage în cap jucăușii actori implicați, cu tot cu fanfarele lor. E viu de sute de ani chiar acolo, în Mărginimea Sibiului, și dacă ei îl ocolesc și îl vor îngropat, noi ar fi bine să-l prețuim! Iar tâlcul nedorit e acesta: oricât s-ar fereca în spatele zidurilor de burg, în timp ce se încarcă de privilegii și aere de stăpân, oricât s-ar strădui să-i împingă la mărginime pentru a le ocupa pământurile și a le lua rodul, auto-erijata „elită” tot nu va izbândi să-i țină de slugi, la nesfârșit, pe adevărații copii ai pământului din Mărginime!