De la “focoasele nucleare”, la uleiul de somon, venit prin Poștă / Cum te fură statul și te pune pe drumuri?

Pentru că în România nu se găsește ULEI DE SOMON SĂLBATIC , comand de pe site-ul North American Herb & Spice două sticluțe de 330 ml fiecare.

În șase săptămâni ajung la Poșta Română. Numai că, în afara Bucureștiului, Poșta nu face comisionariat vamal.

Astfel, dis-de-dimineață, plec din Sămurcaș (Dâmbovița), pentru a ajunge la ora deschiderii ghișeului în Târgoviște. 62 de km. Circa o oră. Pe strada soldat nu știu care, o mare de oameni. Vameșul nu vine decât o data pe săptămână.

Citește și: Al doilea om în stat, pregătit în școala de lideri a clubului progresist ASPEN

Îngheț de frig. Ridic tonusul grupului, făcând mișto de autorități (mai trecusem prin faze de gen, că pentru un mic pachețel trebuie să bați drumuri și să fii gentil cu vameșița sau vameșul).

O basarabeancă focoasă așteaptă pachet de la mama sa. Un altul era disperat că nu și-a luat cu el avizul de expediție.

În fața autorității, capetele-s plecate!

La un moment indefinit, când totul pare înghețat, nu înaintăm deloc, își face apariția poștărița. Sigur vorbind la telefon.

Intră cam un om la 20 de minute. E multă muncă în interior. Fierb creierele, ard computerele nefolosite.

După un ceas ajung în interiorul ghișeului, zgribulit. “V-am spus să stați la 2 m!” Ne ceartă poștărița. Dincolo, în spatele unui geam, de plexiglass, stă ceremonios vameșul.

Nu se aude nici musca. Să nu cumva să-i deranjăm pe împricinații statului.

Citește și: 7 sfaturi pentru cei care cumpără mașină pentru prima dată

Vine cucoana poștăriță, îmi ia avizul. Îi spun: “sper că nu căutați o oră coletul!” “Nu fiți obraznic!”, mă apostrofeză cazon șefa. Nu descopăr ce șefă e, că nu are niciun subordonat.

Întrebat de ce am în cutiuță, răspund: focoase nucleare

După două ore de așteptare, primesc micuțul colet. Mi-l desface în fața mea. Poștărița se uită în el și mă expediază la vameș.
“Ce aveți acolo?” Îi răspund, autorității: “Focoase nucleare.”

“Vedeți că vă pot da amendă.” “Pentru ce?” întreb umil. Între timp am dat drumul la înregistrare. Țin o copie și pentru autoritățile interesate.

“Pentru că induceți în eroare autoritățile”. Păi eu declar ce vreau, i-am spus.

„Nu vedeți?” Îl îndemn în cele din urmă să-și caște ochii.

Temător, pune mâna pe sticluțe. “Nu ard, încă,” susur eu.

Scriu cu greu autoritățile în ceasloave

“Dați-mi, comanda făcută!” Îmi spune el, în timp ce tot completează într-un dosar din acela vechi de pe vremea lui Pavante Chioru. De partea opusă și poștărița făcea același lucru. Pentru aceste autorități, computerele-s degeaba.

Îi spun, într-un târziu, vameșului că nu mai știu cât am dat. Vede scris: 31,5 Euro. Se pune să-mi taie chitanța. În același timp mă plâng de frig, de drumul bătut pentru o serie de amărâte de sticluțe. Nu-l contrazic la sumă. Dădusem 315 lei. Dar în duelurile cu statul, trebuie să ai mereu garda ridicată.

citește și: Călin Georgescu: COVID-ul este folosit pentru instaurarea Noii Ordini Mondiale

Mă și ceartă de ce n-am cerut furnizorului de pe internet să mi le trimită cu DHL, că doar acelea ajung în poartă. “Și în București, cu Poșta Română,” răspund eu.

“Poșta București” e singura mandatată să facă pentru clienți comisionariat vamal, îmi spune sigur pe el.

Mă anunță poștărița “la mine, doar opt lei.” Pentru ce? Întreb, ca prostu’. “Pentru depozitare.” Aha. Iar dincolo de plexiglass, vameșul scrie o chitanță. Cu greu, literele curg. Într-un final, mă anunță ceremonios că am de plată, fix: 24 de lei ca TVA.

Ei aplică „doar legea,” mama lui de parlament și de luptă cu evaziunea fiscală

Mă vait că doar pentru atât pierdem vremea și înghețăm de frig. Că există o limită de sumă, sub care statul nu mai aplică TVA. Nu. „Trebuie plătit orice, peste 10 Euro”, mă anunță ceremonios. Eu, deloc amical, îi spun că vă bateți joc de români. “Nu fac decât să aplic legea.” Întreb, deloc amabil, în ce țară din lume mai plătești pentru două sticluțe de medicamente? Mă corectează, zice că sunt suplimente alimentare. Și în Dragonul roșu, de ce nu aplicați? „Nu e sectorul meu,” răspunde omul, care probabil are de zece ori salariul mai mare decât al poștăriței și cu program de gravide.

Mă retrag, dar nu înainte de a-i spune de la obraz: „să vă fie rușine!” “N-am încălcat legea,” mă anunță vanitos Nicolae Pietrăreanu. Așa îl cheamă conform chitanței atașate.

Intru în mașină. Răsfoiesc Codul fiscal.

Uleiurile sunt cu 9% TVA, nu cu 19%

Pe Google îmi sare un nomenclator: 1504 Grăsimi și uleiuri și fracțiunile acestora, de pește sau de mamifere marine, chiar rafinate, dar nemodificate chimic. TVA de 9%.

Potrivit prevederilor art. 291 alin. (2) lit. e) din Codul fiscal, se aplică o cotă redusă de TVA de 9% pentru livrarea următoarelor bunuri: alimente, inclusiv băuturi, cu excepția băuturilor alcoolice, destinate consumului uman și animal, animale și păsări vii din specii domestice, semințe, plante și ingrediente utilizate în prepararea alimentelor, produse utilizate pentru a completa sau înlocui alimentele.

Autoritățile pot greși, doar în detrimentul contribuabililor

Deci statul mă înșeluiește. Plătesc dublu decât prețul corect. Mă reîntorc. Îi spun de prevederile legii, nu mai e așa de bățos. Recunoaște că și el poate greși. Îi cer Codul fiscal. Nu-l are. Dar un nomenclator de produse. Nici atât. Păi și după ce judecați?

Nu mai aștept răspunsul. Plec cu gândul la Cîțu și la mama lor de borfași, împuterniciți ai statului. Dar și cu o fericire, în suflet, că le-am pus oamenii în cap.

În mașină dau drumul la radio. Îl aud pe fostul eunuc al Sandrei Pralong vorbind despre reformă. Dau să-l închid. Mă sună telefonul. Întreb dacă mai am ceva de plătit. Se miră interlocutorul. Îi recunosc că sunt setat, ca președintele pe cauza de salvare a țării. Am dat obolul, haraciul, cum se spune.

Textul e scris pentru cei mai chinuiți ca mine de îndărătnicia statului.

Nu mai aștept de la Poșta română nicio explicație.

Adrian Severin, despre APĂRAREA avocaților și APĂRAREA avocaturii