Cât de putrede sunt elitele lumii? Labirintul lui Zafón
Romancierul spaniol, Carlos Ruiz Zafón, dezvăluie în cartea „Labirintul spiritelor„, aparținând tetralogiei ”Cimitirul cărților dispărute,” cât de putrede pot fi elitele lumii și cum se organizează scena politică după revoluții.
Într-o Spanie decimată de războiul civil, Maurice Valls, un oportunist pur sânge alege partida câștigătoare. Este pus director al Pușcăriei Montjuic din Barcelona. Pentru că are suficiente ”schelete în dulap” (multe crime) ajunge ministru.
Puterea orchestrează ieșirea sa din scenă, pentru că nu mai răspunde la comenzile regimului.
Ministrul este plâns de popor
I se organizează chiar funeralii naționale. Toți oficialii îl deplâng. Dar în realitate, el nu e mort, ci închis într-o închisoare ilegală și torturat pentru a scoate banii ascunși.
Poliția de la Madrid primește misiunea de a acoperi lanțul de crime din jurul său.
Printr-un șir lung de intrigi și conjurații, trădări, adevărul se lasă greu scos la iveală.
Minciuna e credibilă pentru că spune ce vrem să auzim
Scriitorul, considerat un epicurian modern, știe să provoace emoția. Una din vorbele memorabile ale cărții spune că ”adevărul naște mereu întrebări și îndoieli. Numai miniciuna e credibilă sută la sută, pentru că nu trebuie să justifice realitatea, ci doar să includă ce vrem să auzim.”
Căpitanul Vargas își în serios rolul de polițist. Cu ajutorul agentei secrete Alice Garcias adună probe pentru destructurarea rețelei de crimă organizată din jurul lui Valls.
Ei nu bănuie că în umbra acțiunii lor, un șef, pe nume Hendaya, e pregătit să ucidă pe toți deținătorii de probe ale adevărului, pentru a ascunde mizeria politică sub preș.
Alicia, fată deșteaptă, se prinde că li s-a întins o capcană. Merge mai departe cu investigația, chiar dacă este nevoită să ucidă.
În luptă cad pe rând inelele lanțului. Vargas este ucis de trimisul șefilor săi.
Ministrul e lăsat să putrezească în închisoare
Deși urmărită, Alicia continuă lupta. Scoate din ascunzișuri vinovații de crime. Dar și descoperă că Maurice Valls e ascuns într-o casă păzită din Barcelona. În cele din urmă, salvatorul Aliciei, Fermin, îl eliberează pe ministru. Distrus fizic, moare putrezit într-o stație de metrou.
E aproape să-și piardă viața. Unii dintre eroii cărților precedente, membri familiei Sempere, librari din tată-n fiu, o îngrijesc. Își revine. Dispare. Și ucide dirijorul, Hendaya, dar și pe cel care a angajat-o în misiune.
citește și: Deutsche Welle critică timiditatea regimului Iohannis, în relația cu Republica Moldova
Cartea e o formidabilă țesătură de micro-povești într-una mare. Și are și morala ei.
Pentru a nu vorbi despre formidabilele metafore care brăzdează textul de peste opt sute de pagini. ”Barcelona e un lințoliu de întuneric, străpuns de coloane de foc”- așa descrie bombardamentul când se luptau progresiștii cu fasciștii.
Cât de actual va rămâne arbitrajul crimei în orice regim?
La un moment dat, Fernandito, un tânăr îndrăgostit de Alicia, cu șase ani mai mic decât ea, este sfătuit de Fermin, unsul cu toate alifiile Barcelonei anilor 1960: „când este nevoie să minți, nu trebuie să te gândești la plauzibilitatea minciunii, ci la lăcomia, orgoliul și prostia celor care te ascultă (…) Un mincinos cu ștaif le servește tâmpiților exact ce vor să audă. Ăsta-i tot secretul.”
Cartea este un bun îndrumar pentru cei care vor să se elibereze din cleștii cauzelor pe care le-au slujit cu devotament.
Loading...
