LEUL se rostogoleşte în cuşcă. Nu atacă pe nimeni

Deprecierea leului este considerată de mulţi analişti în trendul obişnuit al lunii ianuarie, când sunt plătite majoritatea facturilor de importuri din luna decembrie. Alarma lansată de unele mijloace media este menită să impună tensiunea în societate, pentru radicalizarea populaţiei contra guvernului.

Roborul la trei luni a avut o uşoară scădere de la 3,24, la 3,02, nu cum preconizau profeţii. O uşoară neîncredere în sistemul fiscal există din cauza lipsei predictibilităţilor financiare şi din lipsa legii bugetului.

“Titlurile de stat în lei, ajunse la maturitate, nu mai sunt reînnoite în aceeași sumă, respectiv băncile nu rostogolesc aceste titluri de stat – nu cumpără titluri noi. Leii reveniți băncilor din expirarea titlurilor de stat vechi, în loc să se rostogolească în noi titluri, sunt făcuți euro sau dolari și întorși acasă, unde pot genera randamente similare, dar cu risc mai scăzut. Cererea bruscă pentru Euro și dolar sunt cele care depreciază leul”, explică Radu Soviani, pentru PSNews. Poate că dezinteresul pentru titlurile de stat din partea băncilor explică o uşoară nervozitate din partea acestora datorată Ordonanţei pe lăcomie.

Atacul manipulativ nu se dă cu mănuşa de mătase

Pentru că paranoia este dusă de multe ori la extrem, unii au lansat ideea unui atac manipulativ asupra monedei naţionale, fără a avea cunoştinţe minime despre acest proces. Posibilii jucători de acest gen nu-şi anunţă intenţiile. Lovesc şi pleacă. Dar ce câştigă la o depreciere de 1,05%?

Încă de anul trecut previziunile indicau un 4,8 lei/euro

Ionuţ Dumitru, economist şef al Raifeisen Bank şi preşedinte al Consiliului Fiscal, a prevăzut încă de anul trecut, prin raportul de cercetare întocmit de banca lui,  un curs mediu de 4,75 de lei pentru un euro în 2019 şi de unul de 4,85 de lei în 2020.

Sigur că există voci care ar susţine soluţii monetariste, intervenţia în piaţă a BNR, neştiind că în Marea Britanie, încă de pe timpul lui Margaret Thatcher, s-a renunţat la o astfel de metodă de recalibrare a cererii şi oferta.

Şantajul lui Isărescu – o balivernă

Nu există nicio presiune sau vreun şantaj asupra guvernului din partea lui Mugur Isărescu. Doar o sumedenie de scormonitori prin meandrele concretului, doar doar vor fi ei cei nomilanizaţi pentru conducerea Băncii Centrale.

Dacă a făcut o greşeală majoră guvernul cu OUG 114 a fost impozitarea ROBOR-ului. E ca şi cum ai pune taxe pe altitudinea de zbor ale avioanelor la decolare. O soluţie simplă, la îndemână şi testată pe alte pieţe emergente, era impozitarea cifrei de afaceri. Un 2% era aducător de venit real la buget, nu secvenţial sau iluzoriu şi acceptat de bănci care nu fugeau din ţară.