Iohannis a tefelit aniversarea NATO

KLAUS IOHANNIS a confundat solemnitatea aniversării a 15 ani de la intrarea României în NATO cu tefelirea din Piața Victoriei. Le-a promis MITINGIȘTILOR filomarxiști elefantul și le-a dat în schimb referendum. Vestonul domnesc nu-l mai lovește de capotă. Acum l-a înlocuit cu costumul cu paiațe. Discursul lui din Parlament n-a avut nimic solemn. Ba dimpotrivă. Mesajele sale politicianiste nu erau destinate celor din sală, ci străzii ce picură jet pe solemnități. Urla la parlamentari ca să audă customizații protestelor iscate la ordin. Discursul său, apăsat și scrâșnit din dinți, părea adus din califatul urii. Dacă nu știai cine e ziceai că se declanșează jihadul.

Citește și:  Întrebare PUSĂ lui IOHANNIS: “Sunteți de acord cu demiterea celor care au semnat PROTOCOALELE?”

Orice român zdravăn la cap se întreabă ce a făcut « alesul » timp de cinci ani? (Eu mă număr printre cei care s-au prins încă din 2014 când – în spirit de frondă – am plecat să vânez aurore boreale). Pentru cine a lucrat?

Președintele s-a luptat pentru forma axiologică de turnat venin

Cui și-a dedicat prețiosul timp și spațiul cuprins între marțea – zi lucrătoare – și vineri (ora 14)? Pentru cine s-a luptat? Statul de drept a ajuns ceva obsesiv. Ca organul ținut în gură de menestrelii poruncii de revoltă. O formă axiologică de turnat venin și de împărțit anafura profetului de te miri ce cauză. De n-o fi cu bănat, omul vrea să fie împărat peste o minoritate de guri încleștate.

Cât de nefericit poate fi? Sau de disperat? Îi ard fălcile când trosnește câte un predicat visceral de zici că acum explodează. E ca taurul în călduri. Să fie din vina junincii rămase mereu acasă?

Retorică suburbană, de SUBOM

Fără pic de ruşine, fără pic de respect pentru eveniment, pentru parlament, pentru guvernul României şi pentru români, Iohannis a aruncat sărbătoarea aderării la NATO într-o retorică insalubră,  suburbană şi distructivă pentru ţară.

Atitudinea de ieri a jignit copiii orfani ai celor care au murit pe câmpurile de luptă. În zadar ne-am așteptat să pronunțe vreun cuvânt de milă.

A mitraliat cu ură de zici că era profetul căzut în talibanism.

Poate că are o misiune telurică

După atitutinde, după vorbă, după cum caută afară, Iohannis părea posedat de misiunea sa telurică. Te uiți la el și sclipește ca fierul de Macondo. Dacă în povestea lui Marquez erau și ceva magneți, puținii useriști n-au putut sau n-au știut cum să-și intre în rol.

Iohannis nu pierde nici un prilej de a-şi expectora ura faţă de majoritatea românilor, a celor care au votat actuala majoritate parlamentară. Poate că atitudinea sa cere revolta majorității tăcute. O smetie la toamnă pentru a se-ntoarce liniștit la doamnă. Chiar nu i-a spus nimeni că nici măcar serviciile nu-i sunt toate fidele? Cât de jos poate coborî. Ciiiiiine e generalul? Vă mai amintiți? Acum nu e decât o formă de viață înțepătoare. Oare statura de mojic îl mai cuprinde sau e și mai jos?